Nu ştiu dacă Constantin Ostaficiuc, preşedintele CJ Timiş, a făcut manevre financiare cu banul public, trafic de ţigarete sau de carne vie, dacă bea pe burta goală, preacurveşte sau are doar simpla vină că este lider PDL. Nu ştiu nici dacă ţine cu Blaga sau vrea să-l abandoneze pe „Zeus” pentru binele partidului. Ce ştiu însă este că are gusturi fine şi tare mă bucur că judeţul în care trăiesc este reprezentat de o persoană care ar asculta cu plăcere Janis Joplin, iar numele de „The Boomtown Rats” nu-i aduce mai degrabă cu vreo firmă de deratizare condusă de domnul Bob Geldof, de pe urma căruia ar putea smulge un comision. În urmă cu ceva vreme, răspundea pentru un chestionar legat de hobby-uri, spunând că i-a plăcut filmul „Hair” al lui Milos Forman, când putea foarte bine să zică „Garcea şi oltenii”, în regia lui Sam Irvin. Nu întâmplător, sala multifuncţională a consiliului judeţean a găzduit săptămâna trecută un prim concert, „la rece”, oferit de Bega Blues Band, când la fel de bine putea să găzduiască recitalul lui Puiu Codreanu sau Fernando de la Caransebeş, în ideea că gusturile nu se discută, mai ales dacă adună şi voturi. Ce hore şi doine de toată frumuseţea ar fi vuit „unplugged” în multifuncţională, dacă ne trezeam cu alde Gheorghe Flutur în fruntea judeţului! Tot stau şi mă gândesc pe ce deal din Timiş ar fi scris Flutur cu mii de ovine „Banat”, „Timiş-Torontal” – că doar nu era să scrie „Bucovina” – dacă moldavul cu nume de lepidopteră ar fi fost el preşedintele CJ Timiş. Dar zilele n-au intrat în sac şi nici voturile în urne. Domnule Bojin, nu vă supăraţi, am şi eu o întrebare: mai aveţi caprele alea la Secaş?
Dacă tot s-a semnat protocolul Uniunii Social Liberale în Timiş, iar Titu Bojin e pe cai mari pentru funcţia de preşedinte al CJ şi senatorul Robu e pe nişte cai mai mici, nişte ponei, pentru funcţia de „Gheorghe Ciuhandu”, să nu lăsăm pradă uitării faptul că doamna de fier forjat a uniunii, conservatoarea Maria Grapini, a indus în eroare presa prezentă la făcăciune, pozând la prezidiu lângă o poşeta „Prada”, care era, de fapt, a pesedistei Emiliei Milutinovici. Partea bună pentru doamna Grapini este că nu poşeta e adevărata pradă a dânsei. Vestea rea pentru liberalii cu mari aşteptări electorale este că prada doamnei Grapini pare să fie o poşetă, dar mai degrabă e o poziţie eligibilă pentru parlamentarele din 2012, dacă tot va pune osul din greu la rezultatul domnului Robu la primărie.
Comentarii prin facebook