Aterizare cu emoţii la Timişoara

Stimati Domni,Doamne , puteti sa ne explicati de unde aveti fotografia cu aeronava Tarom din anunt ?

laude, laude nemeritate. Sa iasa acuma domnu textilist sa explice cum drac de n-a fost in stare sa asigure si o aterizare lina? Logic, daca pista e de toata jena, si aterizarea e la fel!

Doamna de i s-a facut rau nu se astepta sa aiba parte de o portie de endurro la aterizare! Ea nu stie saraca ca sporturile extreme sunt obisnuinta la noi la oras!

Dragi cititori,

Sunt surprinsa fie de imaginatia de limite superioare ale dnei reporter Alexandra Tudor ori de cea a purtatorului de cuvant al dnei Nicoleta Trifan ori de o combinatie a amandurora.

Ca reprezentant activ al industriei aviatiei internationale, as dori sa felicit echipajul pilotilor, a traficului aerian local si al echipajelor de urgenta de la sol care au contribuit la aterizarea fara incidente a avionului cu atatea suflete la bord.

In schimb, daca este adevarat ca pasagerii au trecut prin „momente cumplite” datorita insotitoarei de zbor si a aparentei necalificari in slujba respectiva, dansa ar trebui sa mai invete din procedurile industriei pt ca informatia ii va aduce si calmul de sine pe care ar trebui sa le transmita pasagerilor chiar si in caz de urgente mai severe.

In primul rand, lipsa de comunicatie cu turnul de control n-are nici o legatura cu pierderea de inaltime (ma refer la cea necontrolata, datorita turbulentelor de aer, nu la cea intentionata a pilotilor pentru aterizare). Probabil, insotitoarea de zbor a folosit tertipul pentru a tine tintuiti in scaune pasagerii.

In al doilea rand, pilotii au urmat procedurile corecte internationale care au anuntat autoritatile despre urgenta respectiva si au continuat traseul intentionat initial pana la aterizarea fara incidente. Pentru ei, profesionisti pregatiti, s-o spun pe romaneste, e floare la ureche; faptul ca au respectat procedurile cu rigoare si ca au luat in serios potentialele riscuri, denota pregatirea si maturitatea-n gandire cand e vorba de asemenea situatii.

Daca insotitoarea de zbor a aflat ce e in neregula, e pt ca a aflat direct de la cabina pilotilor; fiind singura responsabila pt cei 40 pasageri la bord, a fost usor sa intre-n panica. Problema este ca nu a inspirat si expirat de cateva ori pana sa se calmeze fara sa transmita pasagerilor prin simpatie spaima dansei; in orice caz, recomandarea de a investi in pregatire psihologica i-ar fi utila.

Nu in ultimul rand, tin sa mentionez ca sansele de a avea un accident aerian sunt infime in comparatie cu cele rutiere. Mai putin trafic acolo, sus, decat pe sol. In plus, asemenea incidente ne amintesc cat de importanta e viata, asigurarea de viata, testamentul, dar mai ales, momentul trait de la unul la altul. In nici un caz nu mi-as dori ca in ultimele clipe de viata sa am o isterica profesionista care habar n-are ce ar avea de facut ca sa-mi aline ce-a mai ramas din pretioasa mea viata in cadere din cer.

***

Tin sa clarific ca cele de mai sus sunt simple speculatii create in urma citirii articolului de mai sus, si nu tin sa inlocuiasca vreo investigatie oficiala.

Cu stima,

Antonia Smith