Săptămâna trecută, strada mi-a fost invadată de un grup masiv de „indieni” din tribul „Picioarele Negre”, cred. Au descins din trei sau patru maşini vreo 25 de persoane, de loc din Craiova. O namilă de maşină de teren americană, Lincoln, cu număr de USA, altele două fiind vanuri tipice tribului, înmatriculate in Italia, fără banchetă în spate, ca să încapă lume mai multă şi să se poată dormi în ea confortabil, ca pe vremuri în căruţa cu coviltir. Veniseră cu toţii la un spital privat specializat pe naşteri destul de scumpe, să meargă şi fata lor la un vraci mai de Doamne ajută, de la oraş. O fi durat travaliul mai mult, nu ştiu ce-a fost, dar toată scena asta a durat câteva zile, timp în care „indienii” s-au simţit ca acasă, în preerie, la vânătoare de bizoni. Deşi vremea n-a ţinut atunci cu pătimaşii de picnicuri, oaspeţii au pus o pătură pe peluza unui vecin, au scos traistele şi au trăit clipe fericite în mijlocul naturii. Către seară, mai făceau cu schimbul la somn în portbagajul vanului de familie. Bănuiesc că se simţeau bine, fiindcă nu cred că acela care dă grămada de euro pe-o naştere la privat nu are 50 euro să plătească pe două camere de hotel sau să mănânce la vreo „împinge tava” în oraş.
Mă simţeam ca Old Shatterhand, cam faţă palidă. Mai puţin şi întâmpinam dimineaţa căpetenia „şoşonilor” cu „Salut, vecine!”. Imediat mi-a venit ideea să demarez un program european de integrare a „indienilor”. Vin bani buni şi făceam şi o faptă nobilă, salvam Uniunea Europeană de o mare problemă. M-am dezumflat imediat, că „indienii” ăştia nu erau aşa simpatici ca şi „Cel Care Dansează cu Lupii”. Erau din alt film. Mie mi-era deja clar cum îi cheamă. „Cel Care Mânca Parizer pe Bordură” sigur era şi el pe-acolo, cam burtos, ca toţi „indienii” cu bani de pe la noi. Pe „Cea Care Arunca Mizeria pe Carosabil” am recunoscut-o imediat, purta un batic legat strâns peste fruntea vagă, trăsătură întâlnită şi la „Cel Care Vorbeşte Tare”, prea tare. Cum poţi să-i integrezi pe oamenii ăştia? Pe ăla micu’, „Cel Care-şi Mănâncă Mucii”, de exemplu? Cum să coabiteze în societate „Cel Care Parchează pe Intrarea de Garaj” cu proprietarul garajului, fără să se ia la trântă direct de pe mustangi? Nu ştiu ce-i de făcut ca „indienii” să fie integraţi în societate, atâta vreme cât „Cel Care Aruncă pe Jos Mucul de Ţigară” nu vrea să se integreze. Nu vrea, şi cu asta basta! Să facă Uniunea Europeană ceva cu specialiştii ei din domeniu, să vină cu bani şi cu studii, facă ce vor, dar parcă-parcă îl înţeleg acum pe Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei, când a pus omul tomahawk-ul pe „triburile” pornite de pe vastele câmpii ale vânătoarei de la Strehaia.
Comentarii prin facebook