Dermatita de contact

Dermatita de contact este o afecțiune inflamatorie a pielii apărută după expunerea repetată la anumite substanțe iritante sau alergene și caracterizată prin apariția de papule (blânde, popular), prurit care poate fi sever, zone uscate și rosii cu vezicule ce conțin un lichid clar și apoi cruste, durere și/sau sensibilitate la nivelul zonei de contact. Dermatita nu este o afecțiune contagioasă sau amenințătoare de viață, dar poate fi foarte incomodă.
În funcție de factorul cauzator al dermatitei de contact, aceasta se clasifică în dermatită de contact iritantă și dermatită de contact alergică.
Dermatita de contact iritativă este forma cea mai comună, produsă de contactul cu o substanță iritativă: săpunuri dure, solvenți chimici, cosmetice sau alte produse pentru piele, inclusiv deodorante. Zonele frecvent expuse sunt mâinile, degetele și/sau fața. Severitatea depinde de perioada de expunere și de concentrația substanței iritative. Unii iritanți puternici, ca înălbitorii sau substanțele acide, pot cauza reacție inflamatorie după o singură expunere.
Dermatita de contact alergică apare la contactul cu o substanță (alergen) și se caracterizează prin înroșire a pielii, papule și uneori vezicule. Alergenii care în mod frecvent dau dermatită de contact alergică sunt cauciucul, metalele (nichel), bijuteriile, parfumurile, cosmeticele, coloranții pentru păr, iedera. Sensibilizarea la alergenii puternici se face după o singură expunere, iar la alergenii mai slabi necesită mai multe expuneri, ani de zile, pentru a produce alergie.
Unele substanțe produc dermatită de contact alergică doar dacă, după aplicare, pielea se expune la soare (dermatita fotoalergică). Aceste substanțe sunt: ingrediente din cremele și uleiurile cu protecție solară, unguentele care contin antiinflamator non-steroidian, hidrochlorotiazida (diuretic). Unele polenuri, cum este cel de buruieni, și insecticidele pot de asemenea să producă dermatita de contact.
Dermatita de contact ocupațională apare atunci când există expunere la alergeni sau iritanți la locul de muncă. Expunerea frecventă la apă, chimicale, uleiuri, combustibili, coloranți, agenți de curățare, ciment umed, solvenți sau pulberi industriale (ciment, rumeguș, praf de hârtie) poate duce la dermatită de contact ocupațională.
Cheia succesului în tratamentul dermatitei de contact este identificarea factorului cauzator. Dacă din istoricul bolii nu este identificat factorul declanșator, se va face testarea patch, care constă în aplicarea pe piele a unor plasturi adezivi care conțin posibili alergeni sau substanțe iritante. Patch-urile rămân pe piele timp de 36 de ore, timp în care se observă dacă apare reacție alergică la una dintre substanțele aplicate.
Tratament: evitarea iritantului sau alergenului este prima măsură și cea mai importantă. Remiterea dermatitei se observă în una – două săptămâni de la evitarea contactului cu iritantul sau alergenul. Aplicarea de creme cu hidrocortizon sau de comprese reci și umede reduce pruritul și inflamația. Corticoterapia orală este rezervată cazurilor severe, iar antihistaminicele se administrează pentru îndepărtarea pruritului.