Cu mare, foarte mare responsabilitate pentru viitorul Timișoarei, viceprimarul-candidat Adrian Orza a făcut mari „dezvăluiri” vizavi de ceea ce-l împinge pe liberalul Nicolae Robu în lupta pentru Primăria Timișoara. Chiar așa, cum își permit unii să candideze la conducerea unei instituții care, în ultimii ani, era trecută în proprietatea „băieților deștepți” din interior!
Dând dovadă de mare vigilență patriotică și proletară, Orza a explicat că grupurile de interese din spatele lui Robu, atât din Timișoara, cât și din București, vor să ne cumpere „țărișoara”, adică să privatizeze câteva societăți din subordinea Consiliului Local. Evident că dl Orza nu dă nume, lăsându-le în suspensie pe aceste „grupuri”. Și apropo de grupuri de interese din București, poate ne va lămuri vreodată Orza cum firme din Capitală au umflat pe de-a moca aproape întregul panotaj stradal din Timișoara, făcând o gaura la municipalitate de un milion de euro. O spune Curtea de Conturi.
Revenind la subiect, spre deosebire de Orza, părerea mea este că Robu nu va avea curajul să facă ceea ce ar trebui într-adevăr făcut. Fiindcă cel puțin două societăți ar trebuie privatizate, iar un primar liberal ar fi obligat să facă acest lucru. Și nu vorbesc de un liberal radical, ci și unul mai soft, ca să spun așa. Evident, pe baza unor licitații transparente, corecte, nu cum ne-a obișnuit administrația Ciuhandu-Orza.
Să începem cu SC ADP, societatea care administrează celebrul Sistem Telpark (Teljaf) și care culege de pe stradă mașinile parcate ilegal contra celei mai mari taxe din România, ba chiar mai mare decât în multe orașe occidentale: 820 de lei. Adică aproape 200 de euro, în condițiile în care în multe orașe vestice taxa este de sub 100 de euro. Dacă nu se știe, ADP e și o societate de construcții. Care practică însă niște prețuri foarte mari, așa că nu se lipește la comenzi. Se ocupă doar de fușeraie.
În proporție de peste 80%, banii colectați prin Telpark, în loc să se facă parcări din ei, merg în salariile angajaților ADP. Nu mai vorbesc că aici e director, încă de la înființarea societății, un coleg de partid al dlui Orza. Să mai amintesc și că prin ADP s-a derulat cel mai mare tun imobiliar post-decembrist din Timișoara. Reîmprospătez memoria. Fiindcă nu putea să concesioneze un teren fără licitațe, Primăria a transferat fostul Ștrand al Tineretului de la Pădurea Verde către ADP.
Societatea l-a concesionat mai departe, fără licitație, pe un pe un preț absolut la mișto, 0,000001 lei/mp, unor oameni de afaceri timișoreni. Întâmplător, aceștia dețineau și un post de televiziune la care lui Ciuhandu i se ridicau niște ode absolut grețoase. În locul unei zone de agrement destinate timișoreanului de rând, acolo s-a făcut un bazin acoperit cu acces doar pentru cei cu bani. Să mai spunem că, tot sub ADP, a demarat construcția la parcarea din Piața 700, tot fără licitațe și care trebuia finalizată de vreo doi ani? Un sistem de parcare trebuie să existe în Timișoara, dar poate că el ar trebui să se reducă la un serviciu în cadrul Primăriei, iar ADP-ul scos la licitație. O licitație pe bune.
A doua societate a cărei privatizare ar trebui discutată la modul cel mai serios este Societatea de Drumuri Municipale (SDM). Aceasta a ajuns un intermediar între bugetul primăriei și firme subcontractante patronate de diverși oameni cu relații în primărie: fratele șefului de la Drumuri din instituție, un consilier PNȚCD, un cunoscut lider țărănist căruia i s-au furat din casă 150.000 de euro cash (!!!) etc. SDM, cu toate că are o grămadă de contracte, merge pe minus.
Chiar s-a pus problema supraviețurii printr-o infuzie de capital din bugetul primăriei. Și aici există o stație de asfalt care ar putea trece ca și serviciu în cadrul primăriei, iar restul privatizat. Parcă tot țărăniștii spuneau că statul este cel mai prost administrator. Așa este, la SDM și ADP s-a dovedit acest lucru. Doar că, în disperarea de cauză, acum „nu ne mai vindem țara!”. Bine că nu ne amenință domnii Orza și Ciuhnadu cu venirea moșierilor. OK, unii dintre ei și-au recăpătat „moștenirile” în perioada lui Ciuhandu. Oameni cu sânge domnesc, răspund la numele de Ionelaș, Vișinel, Cârpaci etc.
Și că tot veni vorba de licitații, poate dl Orza ne explică cum s-au făcut câteva dintre acestea. Și dau exemple la întâmplare. Afacerea Skoda, cu troleibuze aduse prin intermediul lui Mihai Marinescu, zis „Motanul”, pe atunci vicepreședinte PNȚCD. Afacerea e la DNA acum. Cum s-a licitat panotajul stradal? Cum s-a licitat concesionarea pe 14 ani a serviciilor de marcaj rutier firmei Rosign? Cum s-a licitat terenul pe care s-a ridicat „acvariul” din Piața Operei? Cum se dorea achiziționarea unor tramvaie la preț dublu față de cele achiziționate de Primăria Cluj Napoca? Și s-ar scrie romane aici.
Comentarii prin facebook