Firește, întrebarea de mai sus este adresată primarului liberal Nicolae Robu, președintelui pesedist Titu Bojin, liderului democrat Constantin Ostaficiuc, viitorului candidat Adrian Orza, consilierilor locali și aleșilor județeni, fraților Cristescu, domnilor Georgică Cornu, Ovidiu Tender, onorat mediu de afaceri timișorean, Peluza Sud, Druckerie, Drojdieri, Masserie s.a.m.d.. Și nu care cumva ca răspunsul la această nevinovată întrebare să înceapă cu „Niciodată…”, să continue cu „… ne vom iubi mereu…” și să se termine cu „… binele orașului”, că nu m-ați găsit tocmai pe mine să pun botul.
Proiectul noii echipe Poli a început imediat sub emoțiile victoriei electorale a liberalului Robu și a intrat deja într-o rutină organizatorică a naibii de complicată. Nu știu dacă în tot acest timp se putea face mai mult și dacă ceea ce s-a făcut e suficient pentru obiectivul autopropus de decidentul politico-administrativ – promovarea imediată în prima ligă. Însă este cert că situația nu este roză, clubul neavând încă stabilită o conducere competitivă și izvorâtă dintr-un consens politic extrem de otrăvitor în perioada ce va urma. Clubul nu are încă un lot bine conturat, nu are semnate contracte cu jucătorii, nu are un cantonament antamat, nu prea are nimic, în afara unui buget, foarte important și a unei baze sportive aflate pe mâini bune.
Ce nu mai are ACS Poli la acest nou început de drum este un fenomen ultras în preajma sa. Foarte probabil, spectaculoasa galerie din Peluza Sud nu va mai fi alături de noua echipă, fiind cuprinsă de străfulgerări morale și planuri de a ridica din liga a V-a echipa Universității Politehnica Timișoara. Am înțeles perfect calculul primarului Robu când a decis compromisul pentru o relansare rapidă a fotbalului în Timișoara, sesizând totodată că liberalul se bazează pe revenirea în timp a galeriei la sentimente mai bune față de noua Poli.
Speranța edilului liberal pentru readucerea tifoseriei pe stadionul „Dan Păltinișanu” s-ar putea baza numai pe un start spectaculos pe gazon și-n marketingul clubului. Aducerea a doi-trei jucători de un nivel compatibil cu obiectivul propus ar putea aduce lume la stadion și, odată reaprins fenomenul, n-ar fi exclusă și atragerea în Peluză a părții mai refractare a druckeriei alb-violete. Pornirea cu stângul din această toamnă, îndepărtarea rapidă de ideea de promovare, ar fi catastrofală pentru primarul Robu ca inițiator al acestui proiect, dându-se astfel apă la moara celor care socotesc că o nouă abdicare de la regulile morale nu a fost cea mai bună soluție pentru fotbalul timișorean.
Revin la întrebarea din debut. Ce se va întâmpla, peste un an-doi, când USL se va sparge? Asocierea Consiliului Local Timișoara cu ACS Recaș a fost decisă săptămânile trecute „la mustață”, la un vot de respingerea demersului. În condițiile în care unitatea noii majorități date de USL nu a apucat să se șubrezească de pe urma a tot soiul de polițe neplătite între PNL și PSD, nu pot să nu mă întreb cine va vota bugetul clubului pe anul 2014, optimist vorbind, dacă CLT se va zbate într-un patrulater „amoros” PNL-PSD-PNȚCD-PDL, toate cu ambiții bine apăsate în problema Poli?
Fără ca politicul să resimtă o presiune civică în coaste, venită în alte situații din partea unei structuri active a fanilor, cel mai probabil, noua Poli nu va ajunge niciodată un bun de patrimoniu local, ci doar un proiect vulnerabil pe care adversarii politici îl vor cataloga ca fiind o trambulină electorală a lui Nicolae Robu. Iar activiști civici precum Carmen Obârșanu vor deveni picătura de îndoială care va oferi o facilă argumentație unor politicieni ipocriți.
Din acest motiv, i-aș recomanda primarului Robu că poate n-ar fi deloc proastă ideea să colaboreze cu suporterii ce viseză la proiectul de susținere a echipei UPT, oferind soluția unei minimale finanțări pentru ASU Poli, fie din bugetul universități, fie din fonduri municipale. Că doar n-o fi foc să dai 15.000 lei pe an, cât vrea Orza în amendamentul său. În primul rând, pentru că este vorba de echipa instituției de învățământ superior pe care actualul primar a condus-o atâția ani. Ca să nu mai spun că oricând aș miza pe-o prietenie sinceră cu niște suporteri idealiști, decât pe o colaborare oportunistă cu PSD.
Comentarii prin facebook