Sfântul Ilie, celebrat pe 20 iulie, este singurul prooroc, alături de Ioan Botezătorul, care are în calendarul creştin sărbătoare cu cruce roşie. Curajul, încrederea în izbândă, francheţea, dedicarea totală unei idei, sunt calităţile lui Ilie pe care lumea creştină le admiră şi astăzi.
Proorocul Ilie a luptat în vremea sa, veacul al nouălea înainte de Hristos, cu tendinţa poporului Israel de a părăsi monoteismul. Credinţa în zei devenise politică de stat pentru că regele iudeu era căsătorit cu o păgână. Ilie a tunat şi a fulgerat, prin cuvânt, împotriva regilor Ahab şi Isabela, ceea ce i-a atras prigoana. A stat ascuns în pustiu, dar a profeţit că trei ani şi jumătate nu va ploua dacă poporul nu se întoarce la adevărata credinţă.
Profeţia s-a împlinit. De aceea, Ilie este considerat în tradiţia folclorică drept stăpânul ploii, al fulgerului şi al tunetului. El a fost, însă, un om al lui Dumnezeu, stăpân pe sine şi pe propria-i credinţă. Popularitatea de care se bucură Sfântul Ilie se mai datorează unui lucru: el apare ca un stăpân al ploii. Oamenii l-au invocat ori de câte ori au avut nevoie de ploaie.
În perioada sa pământeană, Ilie a săvârșit mai multe păcate, cel mai mare dintre ele fiind uciderea propriilor părinți, la îndemnul diavolului. El și-a ispășit aceste păcate în diferite moduri, fiind iertat de Dumnezeu, care l-a trecut apoi în rândul sfinților și l-a urcat la cer, într-o trăsură cu roți de foc, trasă de cai albi înaripați.
Există numeroase tradiții pentru această zi. În dimineața zilei de 20 iulie se culegeau plante de leac, în special busuioc, ce erau puse la uscat. Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie și nici nu era voie ca aceste fructe să se bata unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei păstrat și astăzi.
De Sfântul Ilie, românii își aminteau și de sufletele morților, în special de sufletele copiilor morți. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele căzute. Astfel, se considera că morții se veselesc.
Se crede că dacă tună de Sânt-Ilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi. La sate, apicultorii recoltau mierea de albine, ajutați de copii, femeile neavând voie să intre în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, cu rudele și vecinii, gustau din mierea noua și se cinsteau cu țuică îndulcită cu miere.
Sânt-Ilie marchează miezul verii pastorale, dată când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. În vechime se obișnuia ca în această zi să se organizeze nedei, târguri, iarmaroace și bâlciuri, unele pastrate până în zilele noastre.
Peste 153.000 de români, majoritatea bărbaţi, îşi sărbătoresc ziua numelui de Sfantul Ilie, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI). Dintre aceștia, 113.355 sunt bărbaţi,. Cei mai mulţi bărbaţi care au onomastica vineri, respectiv 107.506, se numesc Ilie, în timp ce, din rândul femeilor, majoritatea (aproape 15.000) poartă numele Ilinca. Ilie Tesviteanul este și protectorul aviatorilor români.
Comentarii prin facebook