După ce-a reparat trotuarele din centrul istoric și aleile de pe malul Begăi, după ce-a desființat „cvasigeneral” fâșiile de spații verzi dintre trotuare și carosabil, după ce a transformat „toate spațiile virane” în spații verzi și apoi a curățat orașul de câini fără stăpân… după ce a eradicat parțial cerșetoria și vagabondajul, după ce a astupat gropile din asfalt și a curățat orașul de buruieni, iar cetățeanului i-a redus timpul pierdut prin stațiile de transport în comun, după toate astea, plus înființarea direcțiilor de educație și sănătate în Primăria Timișoara, cum încă stă scris în broșurile sale electorale, edilul liberal Nicolae Robu a anunțat de An Nou „startarea” programelor de mari proiecte urbane în Timișoara. Cum? Nu le-a făcut nici pe astea zece din prioritățile pe șase luni și vrea să-l credem că face OZN-uri?
Au dreptate cei care spun că e prematur să-i faci unui primar un bilanț la șase luni. Ce să spui acolo, că a rezolvat omul problema „acvariului” și a restartat fotbalul timișorean, așa cum a putut, spre indignarea tifoseriei? Că s-a ținut scai de cerșetori până s-a plictisit poliția locală? Că nu a negociat cu terori… pardon, cu unii proprietari de imobile în care funcționau câteva spitale în Timișoara. Bine și numai atât. Doar știți cum își calculează politicienii nivelul de îndeplinire al obiectivelor electorale! Dacă USL a luat „doar” 50% din voturile populației în Timișoara, păi n-o să poată face decât 50% din promisiuni. E, dacă primeau 100% din mandate, altă era treaba și totul mergea strună, așa cum au promis.
Nu cred că poporul alegător s-a supărat că primarul nu și-a îndeplinit toate cele zece promisiuni în șase luni de mandat. Măcar Nicolae Robu a spus ce vrea să facă și astăzi pot eu să fac un scurt bilanț. La Titu Bojin de la CJT nici măcar asta nu poți face, că omul, mai șmecher, n-a promis nimic, ci a tot dat-o cu „băsismul” ce trebuie eradicat din România. Ce i se poate reproșa însă primarului Nicolae Robu e că apasă prea tare cuvintele și nu știe când să le pună surdina, mai ales atunci când există dubii asupra termenelor date, dacă nu chiar a complexității unor obiective promise.
Și așa, primarul Robu se bucură în continuare de încrederea alegătorilor și de o presă pozitivă. Oricând aș prefera un primar exaltat unuia blazat. De ce nu aș prefera un edil care promite un stadion de 40.000 de locuri, dar reușește doar o sală polivalentă sau un bazin olimpic? De ce nu m-aș lăsa prins în valul de optimism al primarului Robu când aflu că vom avea pasaj sub Piața Operei, dar omul n-apucă decât să lărgească pasajele Jiul si cel de la penitenciar. Care ar fi fost alternativa? Un primar plictisit după patru mandate și îngropat într-un sistem anchilozat în șmenuri și lipsă de chef de muncă? Sau poate un Nicolae Robu ceva mai cumpătat, ca să nu zic mai puțin infantil.
Comentarii prin facebook