Da, au dreptate comentatorii care ne atrag atenția că respingerea încuvințării arestării preventive pentru senatorul Dan Șova nu înseamnă că odată și-odată nu se va face justiție în cazul junelui pesedist. Ori că premierul Victor Ponta nu-și va primi judecata doar dacă-l vedem legat cu cătușele de calorifer. Parlamentarii PSD nu au nicio scuză să blocheze urmărirea penală a lui Ponta pentru faptele săvârșite ca premier, după ce atâta vreme predicau teoria cu anchetarea în libertate și egalitatea în fața legii. Firește că încă există șansa, una mică, ca urmărirea penală a celor doi să meargă mai departe până la coacerea unui dosar cu care procuratura va merge în instanță. În limbajul pariorilor, cota pentru încuvințarea urmăririi penale în cazul suspectului Ponta, ca premier, este infimă tocmai pentru că acea teorie cu „anchetarea în libertate” nu a fost decât un alibi într-o luptă acerbă cu ideea de justiție.
E adevărat, justiția se poate face și fără arest preventiv, dacă ai cu cine, vorba aia. Nu vorbim de manipulare atunci când procuratura cere arestul pentru a elimina riscul alterării probelor. Manipularea însă are și cale întoarsă. Ce nu mai spun fanii lui Ponta și Șova este că votul dat de o cameră a parlamentului în astfel de situații, pentru încuvințarea arestării preventie (Șova) sau pentru începerea urmării penale a unui ministru (Ponta), nu duce automat la arestarea pentru 30 de zile a respectivului. Că după reținerea pentru 24 de ore operată de DNA urmează ca un judecător de libertăți să decidă dacă Șova sau alt individ la fel de dubios va sta la beci pe timpul anchetei, va sta acasă liber ori sub control judiciar, mâncând popcorn.
Prin urmare, patetismul celor ce imploră plenul pentru o șansă la apărarea corectă în libertate face parte din același tip de manipulare. Problemele de tip Șova-Ponta ale României depășesc însă numele inculpatului politician. Orice act de injustiție ar trebui să fie dureros pentru societate. Și o arestare incorectă (cazul Rarinca, până la o probă contrarie), dar și scăparea de condamnare a unui om pentru care există grămada de dovezi ale vinovăției sale, insuficient însă protejate ca urmare a tratării cu lejeritate a cereri de arestare preventivă. Ambele situații sunt profund regretabile. De aici derivă și frustrarea că avem o clasă politică care funcționează ca un grup infracțional organizat, fie că vorbim acum de cazul Șova, Ponta, Vosganian, Borbely sau oricare altul.
După votul care l-a lăsat în libertate pentru judecata pe fond, Dan Șova mulțumea dând din cap unor colegi de bancă parlamentară. Ponta va face, probabil, la fel dacă îi va fi menținută imunitatea pentru faptele săvâșite ca premier. N-am înțeles exact pentru ce aceste mulțumiri, dacă nu pentru o protecție de tip mafiot. Pentru că ei, ingineri, doctori, juriști, în cel mai fercit caz, fizicieni, meșteri dulgheri sau ce profesii or mai avea aleșii Parlamentului României, au luat locul judecătorului? I se pare lui Șova că un coleg senator habarnist în drept e mai blând decât un judecător de libertăți? De ce oare? Se temea că Justiția va decide altfel decât colegii pesediști și absenții liberali? Dacă este așa, atunci ușurarea lui Șova de după vot îmi spune mai mult despre „indiciile temeinice” sau „suspiciunile rezonabile” cu care parlamentarii încearcă să se protejeze, ca borfașii, de mâna tot mai scurtă a legii.
Cred că indignarea față de acest mod de a face politică a depășit faza dramatică. Chiar și surprinderea monitorilor externi a trecut într-o fază a obișnuinței. Ce se întâmplă însă cu populația, electoratul acestei țări, pare rupt din cel mai dezolant peisaj al vreunei societăți civile. 200 de oameni vineri în Piața Victoriei pentru demisia lui Ponta. Fatalitate sau indiferență? Cred că grijile și interesele economice cotidiene îi fac pe mulți români să nu conștientizeze pericolul unei societăți decuplate de decizia și dezbaterea politică. Intuiesc că acest subiect al piedicilor puse Justiției nu va îndepărta electoratul de PSD mai mult decât a făcut-o până acum. PSD are un electorat captiv care nu este deranjat nici de furtul voturilor, nici de corupție, nici de hemoragia bugetară ce derivă din acest complex infracțional.
Faptul că Șova și Ponta ar fi supt din bugetul unei companii de stat ar trebui să declanșeze un anumit tip de raționament în mintea celor de acolo. Păi dacă doi înalți demnitari au furat de la o societate a statului, și câți or mai fi ca ei, atunci treaba asta ar trebui să se simtă pe pielea celor mulți dintre cei angajați la compania energetică „căpușată”. Ori prin concedieri, ori prin salarii mai mici, ori prin condiții proaste de muncă. Am însă senzația că nu interesează pe nimeni treaba asta, dacă în paralel cu aceste golănii, angajatului de rând îi pică în mână o primă de sărbători de 700 de lei. Mai mult, mă trece fiorul când intuiesc că aceleași bazine electorale furate vârtos de „clientela” DNA vor fi campioane la masochism și cu ocazia alegerilor de la anul. Dar, la urma urmelor, se zice că poporul e suveran, nu complice.
Comentarii prin facebook