„Nu mă tem nici dacă am porni cu acea penalizare. Mai bine -14 puncte în Liga I, decât -8 în B”, a gândit cu voce tare președintele FC Poli Timișoara, neînfricatul Ioan Miculaș. La urma urmelor, temerea e un sentiment uman și are legătură cu raționalul. Lipsa lui te poate băga în mari belele, dar conducătorul lui Poli are alte griji pe cap, nu sancțiunea de 14 puncte cu care alb-violeții ar pleca la drum într-o nouă ediție a ligii întâi. Poate că la o scară a timpului nu foarte dilatată, Ioan Miculaș nu s-ar teme de subțierea stratului de ozon și încălzirea globală a planetei, dar de o nouă umilință a clubului Poli în prima ligă nu ai cum să nu te temi. Doar dacă nu cumva munca asta istovitoare de a aduce bani la club pentru a plăti datoriile și a asigura bugetul pentru ediția viitoare a campionatului nu te-a decuplat complet de la luciditatea recomandată unui iubitor de Poli. Poate mândria de polist nu mai contează când te înhami la o astfel de treabă administrativă, astfel că tot ce-ar mai conta într-o astfel de situație ar fi tranșele de bani ce vor fi primite din drepturile de televizare din prima divizie.
Poli a retrogradat „pe burtă” din Liga 1, cu doar șapte puncte realizate în play-out, din cele 15 ale baremului regulamentar și din totalul de 42 posibile. La aceste opt puncte sancțiune se vor mai adăuga alte șase pentru datorii la jucători, Poli ajungând în situația de a porni cu un handicap de 14 puncte. Cea de-a doua sancțiune nu s-ar aplica și în B, dar asta nu l-ar face pe președintele Miculaș să chibzuiască puțin înainte de a declara ce a declarat. Căci dacă ar face-o, probabil că și-ar da seama că niciuna dintre cauzele dezastrului din ediția trecută nu a fost înlăturată de la club.
Finanțarea e aceeași, adică lipsește, pe fondul blocajului de la Curtea de Conturi și a întârzierii aducerii unui investitor privat care să alimenteze bugetul. Lotul de jucători nu poate fi mai bun, chiar dacă este unul valoros pentru vârful ligii secunde. Poate că jumătate din lotul cu care am jucat în prima ligă în urmă cu doi ani se mai regăsește la echipă. Poate că am mai pierdut în anumite compartimente, dar am câștigat prin menținerea în lot a lui Elek sau Pedro Henrique, revenirile lui Șeroni și Trandu, dar, Tanda pe Manda, comparăm două Poli retrogradate după experiențe scurte în prima ligă. Bani de transferuri rapide și de salarii mari iarăși nu avem, atunci ce ar putea alimenta vitejia președintelui Miculaș altceva decât foamea de drepturi TV?
Numai că o gură de oxigen venită în conturile clubului nu e suficientă pentru salvarea pacientului numit Poli, în forma sa patronată de administrația publică locală. Ba din contră. Poli nu ar avea aproape nicio șansă să supraviețuiască plecând de la zero puncte, cu atât mai puțin împovărată de sancțiunile de 14 puncte ale FRF și LPF. Ca și retrogradată încă din mijlocul turului, ce explozie ar mai putea aduce acest produs sportiv pentru strângerea lumii pe stadion? Evident că niciuna, ba chiar va aduce mult mai multă bășcălie și riscul ca această Poli să aibă soarta UTA-ei lui Marțian.
Alternativa la liga întâi cu tot cu banii de televizare este, mult mai rațională, înscrierea în liga a doua. Chiar și cu opt puncte în minus, Poli ar defila într-o ligă secundă de slabă calitate, iar derby-ul cu ASU Politehnica ar putea fi ingredientul care să reobișnuiască lumea cu stadionul „Dan Păltinișanu”, indiferent care dintre Politehnici ar ieși mai câștigată din această vânătoare de fani. Confruntarea directă dintre cele două echipe ar putea proiecta și așteptările noastre de la cele două cluburi, formele de finanțare și direcția în care orașul ar putea genera pe viitor o emulație, cu pragmatism sau împovărați de emoție. Nu mai bine – domnilor Robu, Grindeanu, Tudose sau Miculaș – să lăsăm „Bătrâna Doamnă” să se facă de râs pe prima scenă?
Comentarii prin facebook