Cu câteva zile în urmă, premierul Sorin Grindeanu a anunțat că va solicita Ministerului de Finanțe și ANAF să prezinte până pe data de 15 mai o „analiză atentă” privind firmele care au intrat în insolvență în ultimii ani. Un „sport național”, cum s-a exprimat, și pe bună dreptate, timișoreanul. „Trebuie făcută o analiză foarte atentă pe ceea ce, în acest moment, pare a deveni un sport național, intrarea în insolvență a foarte multor companii (…) Foarte multe active, foarte multe lucruri sunt blocate în tot acest proces de insolvență”, spune Grindeanu.
Și chiar așa este, a devenit aproape o banalitate ca mulți afaceriști români să-și bage firmele în insolvență când vor mușchii lor. De foarte multe ori, chiar când aveau conturile pline, lăsând cu ochii în soare alte firme cărora le datorau bani. De altfel, acesta este motivul intrării în insolvență, iertarea de unele datorii. Numai că multe firme mai mari sau mai mici, furnizoare de servicii sau bunuri „insolvenților”, intră direct în faliment, din cauza acestor manevre mai mult sau mai puțin dubioase. Ca să nu mai spun că mulți patroni, după ce-și bagă firmele în insolvență, înființează altele noi fără ca nimeni să-i întrebe de sănătate, așa cum se întâmplă în țările civilizate. Iar cazuri de acest gen sunt destule și în Timișoara, multe fiind cunoscute îndeaproape și de Grindeanu.
De altfel, o lege privind insolvența este solicitată de foarte mult timp de oamenii de afaceri serioși, fiind evident respinsă de „țeparii”, care se pare că au mai multe pârghii în zona decizională. Pe timpul lui Victor Ponta premier chiar s-a elaborat o astfel de lege, dar din cauza unor articole cu dedicație, s-a blocat în Realitatea TV a lui Cozmin Gușă. Ulterior, proiectul a fost băgat sub preș, probabil la presiunile afaceriștilor interesați ca o astfel de lege să nu existe. Acum, ca să nu fiu înțeles greșit, există și insolvențe pe bune, ca să-i spun așa. Nu toți patronii care fac acest lucru sunt „țepari”, mulți fiind împinși spre insolvență de lucruri care nu li se pot imputa. Dar prea a devenit insolvența „sport național”, vorba premierului, ca să nu-ți pui întrebări. În concluzie, Grindeanu are dreptate, le zice bine în treaba asta cu insolvența și ar trebui să ia și măsuri.
Dar hai să vedem totuși și cum se comportă același premier cu practicanții acestui „sport național”. Se știe, una dintre cele mai răsunătoarte insolvențe din ultimii din Timișoara a fost cea a firmei Saiftim. Acționar majoritar și administrator la firma în care mai au acțiuni și binecunoscuții frați Cristescu este PSD-istul Ovidiu Brânzan. Intrarea în insolvență a Saiftim s-a produs în mai 2014. Și asta la câteva zile după ce firma a primit de la Primăria Timișoara nu mai puțin de patru milioane de euro, pentru construcția Incuboxx. Culmea, mai multe firme subcontractoare la această lucrare au rămas fără bani în urma insolvenței. Nu mai discut aici de lucrarea proastă, fiind necesare mai multe intervenții după recepție. Și nici de deschiderea unui dosar penal după sesizările unor firme subcontractante.
Dar este un caz clar de insolvență cu premeditare, pentru a nu-ți plăti datoriile. Ei bine, la un an și ceva de la această întâmplare, Ovidiu Brânzan era desemnat trezorier al PSD Timiș. Adică insolventul urma să se ocupe – lucru pe care-l face și acum – de finanțele organizației social-democrate. Cine l-a pus pe Brânzan în funcția respectivă? Exact președintele de atunci și acum al PSD Timiș, Sorin Grindeanu. Care se pare că la acea oră nu avea nimic împotriva practicanților „sportului național” numit insolvența. Ba chiar îi premia cu funcții. De aceea, ca în cazul popilor, se pare că e mai bine să facem ce zice Grindeanu, nu ce face el. Cel puțin în cazul insolvenței.
Comentarii prin facebook