PNL Timiș? Fantomă cu sediu. Cândva o organizație respectabilă, azi o colecție de scaune ocupate strategic, în care s-au strecurat mediocritatea, frica și obediența de partid. Nu mai are lideri. Nici idei. Doar funcții păstrate cu grijă, ca niște bibelouri într-o vitrină prăfuită.
A fost, odată, partidul oamenilor care gândeau cu voce tare. Acum e partidul celor care șoptesc doar ce trebuie, cui trebuie, când trebuie. La întâlnirile oficiale, tăcerea e apăsătoare, dar protocolară. În culise, se negociază. Nu proiecte, ci poziții. Nu principia, ci protecții.
Din fostul PNL a rămas doar sigla. În rest, e tăcere. Tăcerea celor care n-au nimic de spus.
Sau – mai grav – tăcerea celor care știu, dar n-au voie.
Cei care cândva dădeau greutate partidului sunt azi marginalizați. În locul lor – yesmeni de provincie, ridicați nu pe merit, ci pe meritul obedienței. Cu cât mai tăcut ești, cu atât mai sus poți urca.
Și uite așa, într-un oraș care are nevoie disperată de alternative credibile, PNL Timiș își închide singur gura. Nu pentru că n-ar avea ce spune, ci pentru că n-are pe cine să lase să vorbească.
Mai are vreo șansă? Poate. Dacă cei puțini, dar lucizi, care încă n-au cedat complet, decid să nu mai accepte simulacrul. Să spună, calm și răspicat: „Prieteni, liberalismul nu e obediență cu cravată.” Dacă nu o vor face ei, o va face strada. Sau – și mai sigur – realitatea electorală.
Timișoara nu e o moșie. Și nici PNL n-a fost vreodată un SRL de apartament. Dar dacă nu se schimbă radical din interior, exact asta riscă să devină: o siglă decorativă într-un peisaj civic tot mai exigent.
Comentarii prin facebook