Se încheie al doilea an de criză financiară. Și totuși, după o perioadă de impas, în 2010 există și premii pentru societățile comerciale din județ. Le-a oferit Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara. Georgică Cornu, președintele CCIAT, vorbește despre criză, despre efectele acesteia asupra afacerilor lui și ale altora, dar și despre perspectivele pentru noul an.
Domnule Cornu, ce a însemnat 2009 pentru societățile comerciale membre ale CCIAT? A fost primul an de criză din România și mulți oameni de afaceri s-au declarat șocați de impact. S-a întâmplat și în Timiș?
E adevărat că pentru mulți 2009 a însemnat un recul. Dacă ne raportăm la nivel de CCIAT, numărul societăților care au intrat în calcule pentru Topul Firmelor a fost de 13.000 mii. În 2010 au fost mult mai puține, aproape 6.300, așa că numărul celor care au reușit să aibă un bilanț pozitiv s- a redus cu aproape jumătate. Este la fel de adevărat că și condițiile au fost mai aspre: a fost obligatoriu să aibă datoriile achitate la stat, să nu înregistreze pierderi din activitate și să fi angajat măcar o persoană. Situația nu a fost tocmai ușoară pentru mediul de afaceri, pentru unii impactul a fost devastator.
Au existat și firme membre CCAIT care au dat faliment?
Nu avem o situație a falimentelor dar cred că puțini și l-au declarat. Până la faliment au posibilitatea de a intra în insolvență și au avut șanse să se reechilibreze. Starea de insolvență poate dura până la un an. Acum, după o astfel de criză, economia funcționează într-adevăr pe principii economice reale. Înainte era o economie speculativă, e suficient să pomenim de domeniul imobiliar unde valoarile erau exagerate și clar ireale.
Sunteți de părere că, pentru mediul de afaceri, ce a fost mai rău a trecut?
Eu sunt optimist de felul meu, mă raportez și la cifrele și de afaceri, dar chiar cred că există soluții. Pot să spun clar că pentru criza asta economică nu a a existat un start, așa cum nu există nici un finish. Depinde de fiecare manager ce politică ecomonică urmează și depinde mai ales de stat. Dacă nu se întâmplă nimic în interesul mediului de afaceri, s-ar putea ca hopul să vină de aici înainte. Statul să ia măsuri, să își plătească datoriile, și firmele pot atunci săse dezvolte, să creeze locuri de muncă. Asta duce automat la creșterea bugetului de stat. Asta este economia normală.
În 2010, o parte a oamenilor de afaceri s-a împotmolit mai rău, unii au supraviețuit la limită, dar există și alții care și-au crescut cifra de afaceri. Dumneavoastră cum ați caracteriza acest an?
Unele afaceri au intrat în criză definitiv și nu vor mai ieși niciodată, altele sunt afectate, dar, pe de altă parte, unele nu au avut nicio tangență cu criza. Așa cum am mai spus, depinde de manageri și depinde de politicile economice ale statului. Statul este cel mai prost partener, este neloial, încheie contracte și nu le plătește. Până și reprezentanții FMI au insistat pe plata arieratelor. Acum se aude că, până la sfârșitul anului, trebuie să fie făcute încă 26.000 de disponibilizări. Alți șomeri pe care statul trebuie să-i întrețină și să le găsească locuri de muncă. La poarta României stau 20 de miliarde de euro pe care noi nu prea suntem în stare să-i accesăm. Munca la negru a înflorit. Ca om de afaceri, am fost de acord în prima fază cu ajustările salariale, cu tăiatul pensiilor și disponibilizările printre funcționari, că prea e mare aparatul administrativ. Era cea mai la îndemână soluție, care trebuia însă urmată și de altele, care să aducă bani la buget. Nu s-a mai întâmplat. În economia noastră, peste 70% din veniturile din agricultură sunt la negru, peste 60% din activitatea piețelor agroalimentare se derulează fără acte, pământul este nelucrat, dar proprietarii iau subvenții. Nici măcar nu le iau românii, ajung pe la italieni. Legislația este cât se poate de proastă. Economia României nu poate fi o economie de stânga, să dea pensii și salarii cu nemiluita, pentru că noi încă nu producem.
Credeți că legile care încurajează angajarea tinerilor, a șomerilor, a ucenicilor și a altor categorii sunt bune de ceva?
Astea sunt povești aruncate în ochii proștilor. Eu, personal, când am mers cu mașina și am întâlnit cerșetori prin intersecții, i-am întrebat de ce nu lucrează. Mi-au spus că nu au unde, le-am dat cartea mea de vizită, să vină să-i angajez. Credeți că m-a căutat vreunul?
Sunteți o persoană optimistă, deci nu vă așteptați ca 2011 să fie un an cu probleme. Mai ales că nici anul curent nu a fost prea rău.
Eu nu pot să spun că 2010 a fost un an rău. Am avut o politică bună, am investit în dotare, am reușit să avem acces la licitații singuri, fără să fim remorca unor firme străine mari, mi-am dublat cifra de afaceri. Cel mai importat lucru în 2011 este ca statul să-și plătească arieratele. Firmele ar trebui să scape de credite, nu să plătească dobânzi de zeci de milioane, pentru că statul încă nu a plătit contractele. Important e să nu avem probleme cu FMI, deoarece toate se reflectă în mediul de afaceri. Firmele care merg bine au s-au reorganizat, criza a schimbat oportunitățile, și piața s-a schimbat. Apetitul de afaceri trebuie să fie la fel și să sesizeze oportunități, managerii să își regândească afacerile din mers și să nu aștepte întoarcerea vremurilor mai bune. Sfatul meu pentru cei care au intrat în pierdere în perioada crizei financiare este mai bine să se oprească aici, nu merită, mai bine intră în insolvență. Sunt sigur că anul viitor va fi o relansare economică, încep să intre proiectele cu fonduri europene care creează locuri de muncă. Cred că managerii care vor fi inspirați și vor ști să anticipeze nevoile pieței vor avea numai de câștigat.
Comentarii prin facebook