Vasile Ciupa, şeful Direcţiei de Mediu din Primăria Timişoara, are mare dreptate când spune că oraşul ăsta nu mai are „perdele”. Ceea ce ar constitui o bună oportunitate pentru municipalitate să angajeze proiecte comune europene, pe bani buni, cu comunele învecinate pentru rezolvarea acestei mari probleme, căci nu poţi să stai într-un oraş fără „perdele”, asta e clar. Discuţia a pornit de la îngrijoarea factorilor de decizie locali pentru calitatea aerului în Timişoara, considerat în parametri cu mult peste normele europene, iar „perdelele” după care plânge dl Ciupa sunt, de fapt, păduricile care, în mod normal, ar fi asigurat un filtru pentru particulele de praf adus de vântul care bate din sud şi vest, praf non-UE, din Serbia. Poate că Vasile Ciupa e foarte bătrân şi a mai prins păduri înainte de perioada colectivizării şi din perioada paranoiei comuniste, în care grănicerii defrişau să poată prinde fugarii mai lesne. În ultima vreme, postcomunistă, nu ştiu să se fi tăiat vreo „perdea” din asta spre Şag-Pădureni, Rudna-Crai Nou, Deta, unde chiar mai există ceva păduri, căci pe rutele Cărpiniş-Jimbolia sau spre Arad (cu praf unguresc) bate vântul şi ioc „perdeaua” cam de mult timp. Acum e tot mai limpede că praful din Serbia a venit la noi. Nu-mi explic cum de-a ajuns tot praful lor la noi, că ei mai au „perdele” pe lunca Tisei şi pe lunca Dunării. Cred că l-au mai dat şi cu mătura, gospodăreşte, că ultima oară când am fost la Novi Sad chiar m-am mirat că în România totul e mai „praf” ca la ei. Ţara, în general. Dar asta cu lipsa „perdelelor” nu-i de acum, domnule Ciupa, iaca creştea o pădure de când faceţi vechime în primărie.
S-au consumat alegerile în PDL Bucureşti, şi urmaşii lui Traian n-au învăţat nimic din rahatul ăsta de politică. Au votat 99,99(9)% cu unicul candidat Elena Udrea, au lăudat cu limbă catifelată „soarele”, „Kill Bill”-ul PDL şi „motorul unei generaţii”. Acum chiar n-am de unde să stiu dacă dânsa le-a cerut lingăilor comportamentul ăsta sau ei, de capul lor, au adus prinosul de recunoştinţă celei de-a doua doamne a ţării. Mai degrabă aş merge pe a doua variantă, motiv pentru care sar, neplătit, în ajutorul preşedintelui PDL Timiş, Constantin Ostaficiuc, să nu păţească si el la fel, peste doi sau patru ani, când o să fie reales cu 99,98% în fruntea filialei. Cel mai important lucru este să nu lase prea mult microfonul deputatului Alin Popoviciu, că o să zică că sunteţi astrul lucios al PDL Timiş, vreun „Frodo Baggins” al judeţului sau că el e „produsul lui Ostaficiuc” şi e musai să-l aleagă lumea şi pe el, ca şi cum orice ar „produce” dl Ostaficiuc trebuie votat de conferinţa judeţeană. Să zică după aia lumea, răutăcioasă: „Ce, el e mai cu moţ?” sau „Aici ceva nu miroase bine!”.
Potrivit unui studiu al Asociaţiei pentru Medicina Sexualităţii din România, în această frumoasă ţară, populaţia declară o medie de 12 acte sexuale pe lună, în timp ce, în Europa Occidentală, acest sport se practică de doar opt ori pe lună. Şi tot n-ajunge!, spun românii intervievaţi. Ei ar vrea mai mult, să se rupă în figuri. Suntem fruntaşi pe ramură şi a rămas loc de mai bine. Aceeaşi analiză mai arată că satisfacţia sexuală se traduce prin efecte imediate precum „o viaţă sexuală mai bună, relaţii de mai bună calitate, dar şi o atitudine pozitivă asupra vieţii”. Acum v-aţi prins unde bate studiul? Dacă Emil Boc ar da Viagra pe reţetă compensată, vă daţi seama ce bună va fi percepţia românului asupra vieţii? Aşa ar suporta şi populaţia mai bine terapia de şoc, dacă n-ar mai avea grija zilei de mâine, cu atâta goană după o îmbucătură.
Comentarii prin facebook