Cum prepara primarul Robu “caracatita”? In sange sau cu indiferenta?

Tonic şi relaxant anunţul făcut de PNL Timiş: senatorul Nicolae Robu, preşedintele liberalilor timişeni, a intrat în cursa pentru funcţia de primar al Timişoarei. Pentru prima dată după bătălia electorală dintre Viorel Oancea şi Gheorghe Ciuhandu, Timişoara va gusta din spectacolul unei competiţii reale. În colţul roşu, poate şi din cauza alianţei cu PSD, parcă-l văd pe Nicolae Robu că va promite să ajungă un primar corect, să spargă găşti şi să facă o administraţie pentru timişoreni, nu doar pentru câţiva dintre ei. Şi-l cred că asta vrea să facă. După o experienţă de doar câţiva ani în cloaca asta politică, ca şi Gh. Ciuhandu în 1996, Nicolae Robu nu este contaminat încă de cumetriile care bântuie astăzi Primăria Timişoara. Întrebarea este dacă, tehnic vorbind, are şi puterea sau pârghiile juridice să facă acest lucru. Curăţenie generală, cum face românul de Paşti şi de Crăciun. Cu toată încrederea în buna sa credinţă, mă îndoiesc că acea “caracatiţă” despre care se vorbeşte în administraţia locală poate fi omorâtă tăindu-i doar unul dintre braţe. Din păcate pentru el, să zicem viitorul primar Nicolae Robu va avea la îndemână cam aceeaşi majoritate pe care o are şi acum. Vajnicii săi liberali, plus, şi-aici e aici, lobul stâng al ficatului cirozat din Primăria Timişoara, în jurul căruia s-au strâns de bună vreme persoane direct interesate de contracte bine bugetate de la puşculiţa locală. Probabil că viceprimarul Sorin Grindeanu şi consilierii locali pe care Titu Bojin, preşedinte PSD Timiş, n-a vrut să-i mai lase să formuleze proiecte de hotărâri bănuite c-ar fi dirijate spre anumite grupuri de afaceri se vor regăsi pe aceleaşi poziţii garantate generos de listele USL. De cealaltă parte, un secretar de primărie nu va fi schimbat de un nou primar care vrea să revoluţioneze corectitudinea în sistem. Nu poate, şi cu asta basta. Nici măcar funcţionarul public director la urbanism, la transporturi şi unde-o mai vrea el viitorul primar nu pot fi schimbaţi cu bune intenţii, toţi aceştia fiind susţinuţi şi până acum cu aportul liberalilor şi socialiştilor din majoritatea funcţională în CLT. Legea funcţionarului public nu vorbeşte de “caracatiţe”, de mafii sau de interese altele decât cele publice, ci de condiţiile în care aceştia pot fi trecuţi pe linie moartă altfel decât cu ajutorul DNA. Ştiu, în politică se practică acel “lasă-mă să te las”, propus de noile puteri celor care nu vor să lase scaunul liber. Dar ce te faci când cel căruia îi propui să “te lase” vine cu asigurări că procurorii vor fi foarte interesaţi de cum au mers afacerile şi până acuma, iar partenerii tăi politici nu consideră asta o chestiune acceptabilă? Dar hai să nu stricăm din faşă plăcerea electoratului. Vorba românului: “Las’ să ajungă el acolo, şi-om vedea după aia ce face!”.