Romania ipohondra

Ca-n orice loc de muncă, şi cei aleşi în parlament, în consiliile locale sau judeţene, politicienii într-un cuvânt, ar trebui supuşi unui test psihologic. Chiar zilele trecute, Senatul a aprobat tacit un astfel de proiect de lege şi în afară de câteva exemplare binecunoscute în politica românească, care ar trebui să se sperie de un astfel de control, nu cred că o astfel de măsură poate fi considerată ca jignitoare. De ce un conducător auto este obligat să se supună unui astfel de test, iar un conducător de ţară nu? Administratorul unei firme cu ce este mai periculos pentru societate în cazul în care prinde fluturi decât un şef de grup parlamentar sau de comisie senatorială, prin mâna cărora trec proiecte care ar putea influenţa viaţa întregii populaţii? Întrebat ce părere are despre o astfel de măsură, prim-vicepreşedintele PNŢCD Timiş, consilierul judeţean Viorel Sasca, a introdus în ecuaţie aceeaşi temere a românului de 21 de ani încoace, că ar fi supus unor abuzuri dacă nu suflăm în căldarea cu iaurt a democraţiei. “În România nu avem aşa o democraţie solidă… Şi apoi, se mai pune întrebarea: cine vor fi specialiştii acreditaţi? Ce psihologi şi medici vor fi îndreptăţiţi să facă aceste controale? Cât depre contestaţii nici nu mai vorbesc… Cui te adresezi pentru acestea?”, se tot întreba ţărănistul în presa locală. Deşi frământările lui Viorel Sasca ar putea fi întemeiate într-o ţară în care poţi zbiera în van cerând justiţie, problema e cât timp ne vom mai lega şireturile de la pantofi unul de celălalt invocând lipsa unei democraţii consolidate? Viorel Sasca trebuie să ştie că mersul pe bicicletă se învaţă abia după ce se dau jos roţile ajutătoare şi încerci curajos datul din pedale. Când vorbim de întărirea poliţiei pentru a descuraja infractorul pus pe umilirea organului ar putea sări acelaşi Viorel Sasca să spună că un poliţist mai puternic poate fi un poliţist predispus la abuzuri. Şi-atunci comentăm cu indignare când un agent de circulaţie este luat la mişto de şmenar posesor de BMW negru. Suntem mai catolici decât Papa când încurajăm practica blocării lucrărilor publice prin contestarea strategică a licitaţiilor. Nu dăm drumul la lucrări la autostrăzi pentru că nu s-au făcut “în regulă” exproprierile, iar exproprierile se vor face cu 1.000 de perechi de mănuşi, să nu fie zgândărit sentimentul de proprietate batjocorit atâtea zeci de ani. Timp în care lucrările stagnează, iar guvernele nu pot tăia panglicile la miile de kilometri de autostrăzi promise. Inconveniente care în ţările europene nici nu s-ar aduce în discuţie. Nu ne comportăm firesc în astfel de raporturi între stat şi mediul economic, între stat şi zona activistului civic, între stat şi cetăţean, de teamă să nu ne furăm singuri căciula, uitând că, dacă rămânem doar cu căciula de pe cap ca miză, vom ajunge în scurt timp rupţi în fund, ca românul lui Ion Cristoiu.