Primăria Timișoara vrea ca, în 2020, municipiul nostru să fie desemnat „Capitală culturală europeană”. În acest sens, șefii s-au pregătit intens, și nu de azi, de ieri, ci de câțiva ani, pentru a da o nouă față orașului. O față mult mai arătoasă, care să se încadreze perfect în curentul artistic supramanelist, atât de drag celor din primărie. Ce mai, lucru nemțesc, după chipul germanofilului nostru primar, Gheorghe Ciuhandu. Astfel, dintr-un veche privată publică din Piața Operei s-a ridicat o mândrețe de construcție de sticlă, supranumită “Acvariul”. Ceva în stilul piramidei de sticlă de la Luvru. Construcția are principalul merit că obturează vizualizarea Muzeului Banatului dinspre Piața Operei. Un muzeu arhaic, fără nicio noimă și al naibii de plictisitor, care, pe deasupra, aparține și Consiliului Județean Timiş. Apoi, prin tot centrul Timișoarei s-a dat drumul la ridicarea unor bijuterii arhitecturale, îmbinând stilurile supra și neomanelistic. Clădiri cu turnulețe care se îndreaptă spre cer, simbolizând probabil simbioza omului cu viețuitoarele văzduhului, porumbei sau chiar ciori. Nu mai vorbim de clădirile din centrul istoric, lăsate anume de izbeliște pentru a se vedea zugrăveala de secole.
Iată însă că o mână de personalități din toate domeniile nu au gusturile atât de rafinate precum fanii din primărie ai Stanei Izbaşei şi ai lui Puiu Codreanu. Ei au lansat un proiect denumit „Timișoara fără kitsch”. Primul lucru vizat a fost chiar “Acvariul”, pe care nu-l consideră chiar un simbol al Timișoarei sau, mă rog, un simbol arhitectonic. Ca ei sunt mulți, foarte mulți timișoreni. Același grup a pus pe tapet demolarea construcției, un lucru destul de greu de realizat acum, din punct de vedere legal. Ceea ce frapează însă și acum este minciuna grosolană din jurul acestui caz. Prezent la discuții, viceprimarul Adrian Orza a spus că autorizația de construcție a fost dată de consiliul județean, lucru pe care îl tot fredonează și alți comentatori, cu sau fără bună știință. Ca lucrurile să fie clare: a existat, într-adevăr, o autorizație de construcție semnată de fostul președinte al CJ Timiș, Dan Ioan Șipoș, în 2004, într-o perioadă de șase luni când autorizațiile pentru obiective istorice au fost mutate de la primării la consiliile județene. Autorizația era expirată în momentul în care au demarat lucrările, iar autorizările erau din nou în curtea primăriei. Unde s-au făcut toate eforturile pentru legalizarea construcției, chiar prin presiuni la fostul arhitect-șef Radu Radoslav. Ca atare, construcția incipientă putea fi demolată din start, ea neavând autorizație de construcție. De altfel, la un moment dat, primarul a semnat, de ochii lumii, o dispoziție de demolare, care a ajuns însă la biroul care se ocupa de aceste chestiuni după două săptămâni! Exact perioada în care patronul construcției, Daniel Azgur, a fost ajutat, tot de cei din primărie, să-și rezolve problema în instanță. Același patron a primit aproape moca, adică la preț de garsonieră, întregul spațiu comercial din pasajul subteran din fața Operei.
Pentru ca lucrurile să fie și mai clare și s-o spunem pe-a dreaptă, toată tărășenia a avut un preț. Acesta a fost trecerea fostului consilier local Sergiu Știrbu de la PNL la PNȚCD, partidul primarului Ciuhandu. Știrbu, între timp decedat, concesionase pasajul subteran din fața Operei. Cu toate că n-a plătit chirie la primărie timp de mai mulți ani, în loc să fie dat afară din spațiu, a fost ajutat să-și găsească un cumpărător pentru afacere. Care oferea un preț mai mare doar dacă obținea și autorizația pentru ridicarea monstroasei clădiri. Sunt lucruri arhi-cunoscute în primărie și consiliul local, dar care nu se spun. Culmea, acum, și primăria ar vrea să demoleze construcția. În acest sens s-a pus problema cumpărării ei, la un preț între două și trei milioane de euro. Adică o adevărată „afacere bulgărească” pe banii contribuabililor. Care aduce al naibii de mult cu cea dintre primărie și Vișinel Stancu. Acestuia i s-a retrocedat (sic!) extrem de ușor clădirea care găzduiește Clinica de Oncologie, iar acum Stancu cere primăriei o chirie de câteva sute de mii de euro pe an. Că cam așa stau lucrurile în primăria condusă de Gheorghe Ciuhandu, un „om sărac și cinstit”, mai ceva ca Ion Iliescu!
„Timisoara fara kitsch” sau Timisoara fara Ciuhandu?
Etichete
Comentarii prin facebook