L-a întrebat, într-o scrisoare, pe Nicolae Ceauşescu dacă i se pare normal ca românii să moară de foame. A fost arestat imediat și era cât pe ce să ajungă în fața plutonului de execuție. Au vrut să-l trimită acolo inclusiv trei colegi. S-a salvat însă ca prin minune, după ce a adus, în apărarea sa, trei poezii dedicate partidului comunist. E povestea unui preot octogenar din Timișoara.
Preotul Horaţiu Voicu Iuga are 83 de ani și slujește încă în bisericuța din Piața 700. Tatăl, bunicul și străbunicul au fost, la rândul lor, preoți, așa că era de așteptat ca el să urmeze aceeași cale. A făcut Facultatea de Teologie la Sibiu, iar în 1952 a fost repartizat ca preot la Ştei. 16 ani mai târziu a fost la un pas de a fi executat. „Un enoriaş la care ţineam enorm a murit stând la coadă la pâine neagră. I s-a făcut rău, a căzut, iar cei din spatele lui l-au călcat efectiv în picioare. A doua zi, supărat, i-am scris o scrisoare tovarăşului Ceauşescu. I-am povestit cazul şi am întrebat dacă i se pare normal să să murim de foame, să fim călcaţi în picioare pentru o pâine. Patru zile mai târziu, pe 12 decembrie 1968, am fost arestat”, povestește părintele Iuga. A fost acuzat de propagandă împotriva orânduirii socialiste şi înaltă trădare, fiind dus, în aceeași zi, cu cătuşele la mâini, la Episcopia Oradiei. Acolo erau 120 de preoţi, convocaţi pentru a se dezice de colegul lor din Ștei. Trei dintre ei au spus chiar că acesta merită pedeapsa capitală. „Îi cunoşteam pe cei ce au cerut să ajung în faţa plutonului de execuţie: Marcel Andreescu, protopopul de Satu Mare, Traian Bursaşiu, protopop în Oradea, şi peotul Ioan Ivanciuc”, spune Horațiu Iuga. Își amintește toate detaliile acelei perioade dureroase. Tribunalul Militar l-a condamnat pentru propagandă împotriva orânduirii. Au urmat zece luni de coșmar, în închisorile din Oradea, Aiud şi Văcăreşti. Apoi a ajuns în faţa Înaltei Curţi de Casaţie mai slab cu 25 de kilograme faţă de ziua în care a fost arestat şi cu un ulcer în stare avansată. „Am vrut să mă apăr singur. Le-am spus despre cei trei copii ai mei, care nu vor fi în niciun caz adepţii regimului dacă tatăl lor rămâne la puşcărie. Am recunoscut că am greşit şi le-am prezentat un ziar în care fuseseră publicate trei poezii de ale mele. Toate slăveau partidul şi fuseseră premiate la un concurs literar. Nu le-am preţuit la acea vreme, dar ele mi-au salvat viaţa”, rememorează părintele Iuga.
Horațiu Iuga a fost eliberat și apoi a slujit la biserica din Pecica, judeţul Arad. A urmat apoi biserica din Miniş, de unde, în 1999, a ieşit la pensie. S-a mutat la Timişoara, iar acum slujeşte ca preot pensionar la bisericuţa din Piaţa 700. Nu îl regretă niciun moment pe Ceauşescu, dar susține că politicienii actuali – în special cuplul Băsescu-Boc – sunt mult mai periculoși decât foştii comunişti din funcţii înalte.
Comentarii prin facebook