Cu toate reflectoarele focalizate pe referendum, un interesant eveniment de pe scena politică timişoreană s-a petrecut într-o nemeritată umbră mediatică. Este vorba de revenirea în PNL Timiş a fostului prefect, dar şi lider al organizaţiei, Ovidiu Drăgănescu. Ce-i drept, acceptarea în partid s-a întâmplat la câteva săptămâni de la momentul în care Drăgănescu şi-a depus adeziunea. Perioadă în care liderii liberali s-au cam codit să-i dea curs, astfel că au tot ascuns-o printr-un sertar sau altul. Foarte important pentru liberali în acest moment este ce poate aduce Drăgănescu în valiza cu care revine în partid. Pace sau scandal? Va provoca noi fricţiuni în filială sau va pune umărul – împreună cu ceilalţi lideri – la urnirea/tractarea căruţei liberale.
Din start, s-a presupus că Drăgănescu va întări aşa numita aripă Supuran din PNL Timiş, aflată în opoziţie la conducerea oficială exercitată de Nicolae Robu. Dacă va fi aşa, ne putem aştepta la interminabile războaie şi conflicte în interiorul organizaţiei. Personalitate puternică, Drăgănescu a condus filiala PNL Timiş într-un stil cvasi-dictatorial, mulţi liberali cu state vechi părăsind barca liberală din cauza acestui comportament. Ca de exemplu, actualul secretar al Academiei Române, Ion Păun Otiman. De unde se presupune că Drăgănescu nu se va mulţumi cu statutul de „soldat disciplinat” al organizaţiei, urmând să pună presiuni mari pe actuala conducere. Pe de altă parte, pe cai mari după câştigarea Primăriei Timişoara, poziţia lui Robu în fruntea liberalilor timişeni va fi greu de clintit, în pofida rezultatelor slabe obţinute de PNL Timiş la referendum.
Cât priveşte capitalul de imagine pe care-l aduce fostul prefect, e extrem discutabil. Şi-a făcut o imagine bună ca mare luptător împotriva mafiei ţigăneşti. Nu-i poate fi contestată sub nicio formă bagajul de cultura politică pe care îl poartă. Este de altfel unul dintre cei mai buni oratori pe care i-a dat clasa politică timişeană în ultimii 20 de ani. Spre deosebire de mulţi alţi politicieni, stăpâneşte bine şi gramatica. Pe de altă parte, la nivel de zvonuri, numele lui a fost implicat în mai multe scandaluri imobiliare, el fiind prefect chiar în perioada boom-ului imobiliar. Dar cea mai mare tinichea pe care o are agăţată în spate este plecarea din fruntea prefecturii, fiind victima unei înscenări a unui ziar de scandal, care l-a prins dispus să dea 20.000 de euro pentru a mai rămâne în funcţie o perioadă.
Unul vine altul pleacă. Zilele trecute am consemnat şi ieşirea din viaţa politică, după mai bine de 22 de ani, a fostului primar Gheorghe Ciuhandu. După ce n-a mai candidat la Primăria Timişoara, iar protejatul său, Adrian Orza, a pierdut lamentabil competiţia, Ciuhandu a fost scos şi din partid. Cu şuturi în fund! Şi a fost scos exact de către cei la a căror prosperitate materială, dar şi ascensiune socială, a contribuit în mod direct. De altfel, tot mai mulţi ţărănişti din Timişoara, care în urmă cu câteva luni se întreceau să-i şteargă pantofii, acum nu mai dau o ceapă degerată pe fostul primar. Carevasăzică, ţărăniştii, atât la nivel central, cât şi local, făceau ceva pe expertiza politică a lui Ciuhandu. Ei aveau nevoie doar de banii pe care îi genera instituţia pe care acesta a condus-o timp de 16 ani. Perioadă în care – şi cu ajutorul lui Ciuhandu – PNŢCD a ajuns din principalul partid de guvernământ o epavă politică.
Comentarii prin facebook