Nu e deloc ușor să fii revoluționar la vremea asta. Cu siguranță că le-a fost și mai greu când au luptat împotriva sistemului lui Ceaușescu, când unii au vărsat sânge pentru această cauză. Atunci măcar erau uniți la gândul că va veni ziua când dictatorul va fi judecat, că vor veni vremuri în care vor fi liberi să circule unde vor, să spună ce vor, fără să fie luați în vizor de oamenii Securității. Foarte mulți însă au ieșit pe străzi pentru o viață mai bună, pentru mai multă pâine și carne pe masă pentru familiile lor. Atunci cu toți era frați, indiferent de motivul răzvrătirii.
Au trecut 23 de ani și cineva și-a bătut joc de ei tot acest timp. La început au fost dezbinați, apoi au fost ademeniți cu o putere iluzorie. Liderii în mare parte au devenit niște mercenari pentru legitimarea unor clici politice dubioase, iar revoluționarul de rând, servit cu diverse favoruri, terenuri, spații, reduceri de impozite și mai apoi chiar cu indemnizații lunare. Nu tot revoluționarul de rând, ci doar cel docil și umilit de lider.
Clasa revoluționarilor s-a transformat în suborganizații ale partidelor politice, o vreme atașată lui Iliescu și celor ce ofereau certificate pe bandă rulantă, apoi partidelor istorice, pentru ca, în final, să ajungă captivii regimului Adrian Năstase, cel care le-a oferit 22 milioane de lei vechi pe lună.
Tot mai puțini comemorează martirii revoluției și ies în marșuri de stradă pentru a sărbători reușita din 1989. Numărul lor a coborât sub cel al victimelor pentru care nu mai au decența să se abțină de la certuri în fiecare moment aniversar. În 16 decembrie au cerut bani și demisia lui Ponta. Bine, demisia lui Ponta o poate cere oricine, din felurite motive. Dar n-aș ieși în stradă în amintirea colegilor de baricadă pentru a cere guvernului, ultimativ, ori banii, ori demisia. Nu i-am văzut pe liderii revoluționari care aruncau cu ocări celor care îndrăzneau să se plimbe în cămăși albe prin centrul Timișoarei. Pardon, centrul lor, nu centrul Timișoarei. Unde e Petre Boroșoiu să-l văd cum cere, congestionat, demisia Guvernului Ponta pentru un pumnul acela de gologani?
Dar ei nu sunt singurii care au amestecat politicul acolo unde era bine să lăsăm loc de bun simț. De o revoluție a bunului simț, promisă cândva de Crin Antonescu. Teodor Mărieș, un revoluționar bucureștean, președinte al Asociației 21 Decembrie, a făcut greva foamei pentru desecretizarea dosarului revoluției de la Timișoara, nu pentru indemnizația lunară. O luptă infernală cu sistemul și-apoi o muncă titanică de copiere a acestui material a dat ca rezultat stocarea acestor informații pe un dispozitiv electronic. Care ar fi fost oferit ca bun de patrimoniu Primăriei Timișoara, să aibă ce arăta viitorii primari nepoților.
Credeți că edilul liberal Nicolae Robu a spus cumva „Mulțumesc” donatorului? Da, a spus „Nu, mulțumesc!”. Pentru simplul motiv că Teodor Mărieș era candidat ARD pe un colegiu senatorial din Timișoara, rezervat liberalului Ben-Oni Ardelean. Bine că n-a candidat la pedeliști și Marian Iancu, că precis am fi rămas și fără palmaresul Politehnicii Timișoara. Așa petecit și sub sechestru cum e el.
Comentarii prin facebook