Dacă până nu demult, cele mai frecvente cauze implicate în dezvoltarea cirozei au fost considerate a fi hepatitele cronice virale B și C, respectiv consumul de alcool, actualmente încărcarea grasă a ficatului reprezintă o reală amenințare, spune Dr. Ruxandra Mare, asistent universitar, medic specialist gastroenterolog la Clinicile Medici’s Timișoara.
Ce este, de fapt, ficatul gras non-alcoolic?
Încărcarea grasă a ficatului nu este cauzată de consumul de alcool, ci de mai mulți factori precum obezitatea, dislipidemiile, hipertrigliceridemia și, nu în ultimul rând, de prezența diabetului zaharat. Încărcarea grasă a ficatului, tradusă în termeni medicali ca și steatoză hepatică, este întâlnită frecvent în practica clinică și acest lucru se datorează în principal stilului de viață occidental. Obezitatea este o problemă a lumii moderne, prevalența în România la bărbați fiind de 16,9% și la femei de 21,2%, conform statisticii federației mondiale din 2015. Frecvența ficatului gras non-alcoolic crește cu cât obezitatea este mai importantă. Când vorbim de ficatul gras non-alcoolic sau NAFLD discutăm de fapt despre două entități și anume de steatoza hepatică simplă caracterizată prin prezența încărcării grase vizibile ecografic și de steatohepatita non-alcoolică (NASH) care asociază steatoaza cu inflamație și fibroză.
De ce ne este frică de această afecțiune?
Deoarece subiecții cu steatohepatită non-alcoolică pot dezvolta fibroza hepatică severă și ciroză hepatică cu complicațiile acesteia și anume dezvoltarea de varice esofagiene care pot să se rupă cauzând hemoragii digestive, dezvoltarea de tumori la nivelul ficatului denumite hepatocarcinoame sau chiar în stadiile avansate dezvoltarea insuficienței hepatice.
Care sunt manifestările clinice?
Majoritatea pacienților nu prezintă nici un simptom în momentul prezentării la medical gastroenterology, iar într-o proporție mai mică, pacienții acuză o oboseală inexplicabilă și durere subcostală dreaptă. Majoritatea pacienților se prezintă la medicul gastroenterolog datorită analizelor ”proaste”, traduse prin creșterea transaminazelor (TGO, TGP) și/sau a identificării încărcării grase ale ficatului vizibil ecografic.
Cum diagnosticăm această afecțiune?
Simplu! Evaluarea gradului de steatoză se poate realiza utilizând ecografia, care este cea mai accesibilă metodă, nefiind asociată cu efecte adverse. Asociat, acești pacienți pot prezenta modificări în analizele de sânge și anume valori crescute ale transaminazelor (TGO/TGP) de 1,5-4 ori valorile normale, precum și GGT (gama-glutamiltranspeptidaza) în absența unui istoric de consum de alcool în cantități semnificative și frecvent hipertrigliceridemie sau creșterea grăsimilor în sânge.
Odata depistată încărcarea grasă a ficatului, și anume steatoza se trece la determinarea gradului de fibroză, prin metode elastografice sau teste specifice de laborator care pot cuantifica steatoza, inflamația și fibroza. Metodele elastografice sunt metode non-invazive, nedureroase care înlocuiesc biopsia hepatică și permit investigarea gradului de fibroză odată cu efectuarea unei ecografii. Astfel, prin utilizarea unor metode nedureroase putem cuantifica gradul de fibroză.
Nu mai pierde timpul și investigheaza-te! Toate informaţiile legate de starea dumneavoastră medicală le puteţi găsi la Medici’s.
Comentarii prin facebook