Prea Onoraţi şi Prea Cucernici confraţi în Preoţie,
Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,
Şi Cuvântul s-a făcut trup (Ioan 1, 14), astfel sintetizează apostolul şi evanghelistul Ioan în Evanghelia sa ceea ce sărbătorim cu toţii în aceste zile: faptul că Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om, adică faptul că a devenit unul dintre noi; în toate asemenea nouă, în afară de păcat (cf. Ev 4, 15). Cum este posibil acest lucru, nu putem şti, nu putem înţelege cu mintea noastră umană.
Acest mister îl putem însă înţelege doar cu ochii credinţei, îl putem accepta şi îl putem mărturisi cu încredere, în acelaşi mod în care îl exprimăm şi în mărturisirea noastră de credinţă: Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut – asemenea cu tine şi cu mine – aşadar de o fiinţă cu Tatăl. Crăciunul este, din acest motiv, o sărbătoare a credinţei, o solemnitate dogmatică care se află situată departe de orice romantism şi de orice prezentare idilică. Din acest motiv singurul nostru răspuns la chemarea acestei sărbători poate fi: Veniţi să-L adorăm!
Crăciunul este şi sărbătoarea familiei, a Sfintei Familii. Fiul lui Dumnezeu se naşte dintr-o femeie, care este în acelaşi timp mamă şi fecioară. Isus are o mamă, la fel ca tine şi ca mine, ea L-a purtat în sânul ei şi L-a născut, însă cu toate acestea, Isus, Fiul ei, nu are un bărbat drept tată. Deşi Iosif este prezent la ieslea lui Isus, el nu este tatăl copilului. Tatăl pruncului este însuşi Dumnezeu, de la El L-a zămislit Maria, de la Duhul Sfânt, prin lucrarea lui Dumnezeu, la care nici un lucru nu este cu neputinţă (cf. Lc 1, 37). De aceea, pe bună dreptate poate afirma sfântul Augustin: Maria L-a zămislit pe Isus mai întâi în credinţă, înainte încă de a-L fi zămislit în trup (cf. Sermo 215, 4: PL 38, 1074).
De aceea, Crăciunul trezeşte în noi toţi amintiri ale copilăriei şi ne conduce la propriile noastre origini. Sărbătorim Crăciunul cu toţii împreună, de preferinţă în mijlocul familiilor noastre, cu părinţii şi cu proprii noştri copii. Copiii sunt – aşa cum ne spune unul dintre psalmi – un dar de la Dumnezeu (Ps. 127, 3). Familia şi căsătoria sunt acele instituţii care au de-a face în mod special cu Dumnezeu, respectiv cu Acela care este originea vieţii, căsătoria fiind un sacrament. Iar când vorbim despre căsătorie, ne gândim aici la căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, singurii care sunt creaţi pentru a putea aduce împreună o nouă viaţă în această lume.
O familie care este intactă şi sănătoasă constituie premiza naturală şi optimă pentru o viaţă echilibrată şi fericită. Omul se poate dezvolta în modul cel mai armonios în sânul unei familii integre şi trainice, în care frica de Dumnezeu şi dragostea dintre membrii acesteia sunt elemente constitutive vii şi reale. La familie nu există alternativă, la fel cum viaţa însăşi rămâne darul preţios al lui Dumnezeu şi al părinţilor.
Viaţa nu şi-o poate da nimeni singur; el o poate doar accepta şi primi cu recunoştinţă. Iar aceasta din urmă rămâne şi datoria fiecăruia pe durata întregii noastre vieţi. În acest context, Crăciunul ne determină să simţim toate acestea cu o reîmprospătată vigoare – în sânul propriei noastre familii sau în rugăciunile şi în amintirea părinţilor noştri plecaţi la casa Tatălui ceresc.
Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a proclamat acest an în care ne aflăm, începând din luna octombrie, dar şi anul în care vom intra peste puţine zile, până în luna noiembrie, Anul Credinţei. Aceasta presupune mai întâi de toate ca noi, în cadrul celebrărilor din cursul anului liturgic şi din timpul Crăciunului, să ne lăsăm călăuziţi de misterul întrupării lui Dumnezeu, un Dumnezeu pe care să Îl primim cu inimă curată şi deschisă.
În lumina acestor lucruri, trebuie să devenim tot mai conştienţi de faptul că noi, ca oameni, ca părinţi şi copii, ca realitate fundamentală a existenţei noastre, suntem purtaţi de dragostea grijulie a lui Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc, Cel care ne-a chemat la viaţă ca fraţi şi surori ale lui Isus Cristos, Cel care pentru noi şi pentru a noastră mântuire s-a făcut om. În toate acestea ne stă alături, cu fidelitate, Maria, mama lui Isus şi propria noastră mamă cerească. Sub protecţia şi sub ocrotirea ei suntem cu toţii protejaţi şi la mare adăpost.
Pentru toate acestea să Vă binecuvânteze pe voi toţi atotputernicul Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Martin,
episcop
Comentarii prin facebook