Vă mai spune ceva numele de Liviu Babeş? Pentru foarte multă lume, probabil acesta nu mai înseamnă nimic. Eventual, o confuzie cu Victor Babeş. Pe 2 martie 1989, cu doar câteva luni înaintea căderii regimului comunist, Liviu Babeş îşi dădea foc pe pârtia Bradu din Poiana Braşov. Era un gest extrem de protest împotriva regimului comunist.
La bilanţuri stăm bine, practica ne mai omoară
Paraşutat de aiurea sau reîntors în ţară după o perioadă în care n-a avut niciun contact cu România, un om ar avea un şoc enorm încercând să înţeleagă ce se întâmplă pe aici Ar da nas în nas cu lume a contrastelor, a paradoxului, din care nu ar pricepe nimic.
Primiţi cu sondajul?
Duminică seara, zapând pe canalele TV, în pauza unui meci de fotbal, ajung şi în grota OTV. Pe banda de sus curgea un mesaj-anunţ care mi-a făcut pielea de găină. Citez din memorie: „Revoluţia populară începe! Datele unui sondaj de opinie executat de Insomar şi IMAS, la comanda Realitatea.net, dau următoarele date…”.
A fost cândva o Revoluţie
16 Decembrie. Au trecut exact 21 de ani de când în Piaţa Maria se aprindea ceea ce ulterior se va numi Revoluţia Română. (Ziua de 15 decembrie a fost mai degrabă o mişcare a unei comunităţi religioase în apărarea lui Laszlo Tokes). De-a lungul anilor, termenul de Revoluţie s-a pierdut, evenimentele primind alte denumiri.
Micul Caţavencu
Copilul teribil al politicii româneşti, l-am numit aici pe Victor Ponta, face ce face şi, periodic, îşi scapă „producţiile” nazale în fasole. Tare în gură, mărunt în fapte, Ponta devine pe zi ce trece un trăncănitor de profesie al politicii dâmboviţene.
De profesie revoluţionar
În nomenclatorul de meserii, profesia de revoluţionar nu există. (Poate va intra odată cu noua lege a salarizării, unde va fi extinsă lista de meserii remunerate de la buget.) Există însă în realitate. De câte ori nu vi s-a întâmplat să întrebi de cineva cu ce se ocupă şi să vi se răspundă: „E revoluţionar”?
Umbra lui Ceauşescu. La Sânnicolau Mare
„Pupincurismul n-a murit în 1989!”, proclama sincer, cu puţin timp în urmă, liderul PD-L, Cezar Preda. Afirmaţia viza laudele în care s-au întrecut unii democrat-liberali s-o înfăşoare pe Elena Udrea, în momentul accederii acesteia în fruntea organizaţiei PD-L Bucureşti. „Adevărat, n-a murit!”, a ţinut să confirme şi tânărul primar al oraşului Sânnicolau Mare, Dănuţ Groza.
Ciuhandu mai vrea o tură
Candidează sau nu candidează? Este o întrebare care s-a tot pus în ultima perioadă în diverse medii vizavi de intenţia primarului Gheorghe Ciuhandu de-a mai candida pentru un mandat. Ar fi al cincilea.
Who the f…k is Boancă? (De prin ziare adunate)
Ultima fiţă de Bamboo: politica. Sătule de cluburi, shopping, cafenele, saloane de înfrumuseţare etc., aşa-numitele noastre vedete caută noi şi tari senzaţii. Şi unde găseşti senzaţii mai tari decât în politică?
Ciuhandu contra Ciuhandu (sau dr. Jekyll and mr. Hyde, varianta Ovidiu Ciuhandu)
Domnul Ovidiu Ciuhandu este, pe de o parte, mare politician, preşedinte al PD-L Timişoara, consilier local, iar pe de altă parte, om de afaceri. Başca ţine cu toţi dinţii să candideze la Primăria Timişoarei, chiar şi independent, dacă partidul nu-l susţine.
Să îngheţaţi bine!
Nelu Crăciun este un pensionar de 71 de ani. Are o pensie de aproape 15 milioane de lei vechi. A fost toată viaţa contabil la o întreprindere. Nu se plânge prea mult de pensia sa, fiindcă ştie că sunt mulţi alţii care au pensii mult mai mici.
Nelu, Costel, Nuţi şi lubeniţele de Gottlob
Hotărât lucru, Nelu Balaş este cel mai inventiv şef de deconcentrate pus în funcţie de portocaliii timişeni. Poate ceilalţi directori chiar sunt invidioşi pe şeful Poştei, la câte lucruri pot să-i treacă prin cap.
Primarii traseişti, la mare căutare
Tânărul edil al comunei Dudeştii Noi (fostă Beşenova Nouă), Alin Nica, a lăsat deoparte, pentru un timp, treburile administrative pentru a face prognoze politice. Că doar e vicepreşedinte de filială judeţeană PNL.
De ce „.UiE Băsescu”, şi nu „Schengen Băsescu”?
Trupele de poliţişti timişeni, înarmate până în dinţi şi mobilizate exemplar, au reuşit, săptămâna trecută, o lovitură de mare excepţie. Mascaţi sau mai puţin mascaţi, poliţiştii timişeni au dat gata o grupare extrem de periculoasă de hackeri agresivi.
Un silogism al amărăciunii: Primăria pe mâinile DNA
Oricât s-ar strădui edilii noştri să demonstreze altceva, Timişoara nu arată aşa cum ar trebui să arate. Cine a mai umblat prin ţară a putut să observe că oraşe care erau mult în spatele Timişoarei se află acum cu mult în faţă.
Cine îşi râde de prefect?
Eram obişnuiţi, după 1990, ca pe scaunul de prefect să ajungă o persoană cu o anumită prestanţă, cu personalitate, un om cu o bună pregătire administrativă sau/şi politică. Au existat şi mici derapaje din partea prefecţilor de până acum, dar nu foarte stânjenitoare, nu ridicole.
Flic-flacuri
Îl cheamă Balaş. Nelu Balaş. Îndrăgostit peste poate de cel mai cantitativ poet român din toate timpurile, taman după moartea acestuia, a avut o idee. Genială, în mintea lui. A băgat Cenaclul Flacăra la tot poporul.
Nevoia de Senior
S-au împlinit, azi, 15 ani de la dispariţia lui Corneliu Coposu, fără îndoială cel mai mare om politic pe care l-a avut România postbelică. Un OM care a demonstrat că se poate face politică şi bazându-te pe repere morale.
Garoiul şi „bulangiul”
„Ţigan împuţit!” „Homosexualule!” „Garoiule, magraonule!” „Satanistule!” „Cioară umplută cu 200 kg de rahat!” „Bă, eşti Albă ca Zăpada!” Cam aşa a decurs extrem de elevatul dialog purtat, zilele trecute, de doi mari domni ai fotbalului românesc.
Parlamentarii timişeni, spaima chivuţelor
Senatul României a adoptat, prin aprobare tacită, cum ar veni pe şestache, o lege de care ţara noastră chiar avea mare nevoie. E vorba de aşa-numita lege a vrăjitoarelor, un act legislativ printre ai cărui iniţiatori se află nu mai puţin de cinci deputaţi de Timiş.
