Au condus Timișul și Timișoara în ultimii ani. Așa cum au știut ei: discreționar, cu aroganță și trufie, fără să dea explicații nimănui. Cei din jurul lor le-au picurat la ureche zi de zi că sunt nemuritori. Iar ei au crezut. Li s-a spus că sunt un fel de semizei sau chiar zei ai politicii și administrației. Unul din ei chiar s-a autointitulat „brand politic”.
Li s-a spus – și ei au crezut – că sunt frumoși, deștepți, de neatins. Amândurora le-au plăcut yes-manii din jur, lingăii plini de incompetențe în alte domenii decât într-ale gâdilatului. Când Zeus vrea să piardă pe cineva, mai întâi îi ia mințile, spuneau vechii greci. Într-un fel, așa s-a întâmplat cu cei doi.
În duminica alegerilor, votul celor mici și mărunți i-a năucit, i-a spulberat pur și simplu. Din înaltul cerului unde au fost înălțați de slugile de serviciu au căzut jos de tot. Atât de jos, încât au arătat nu numai că nu sunt zei sau branduri. Au demonstrat că nu sunt nici măcar bărbați. Fiindcă un bărbat știe să și piardă. Să piardă stând în picioare. Când faci contestații peste contestații, blocând procesul electoral în întreaga țară după ce ai pierdut la o diferență de 60.000 de voturi, ajungi în zona ridicolului. Arăți că, în realitate, ești gol și ești slab. Demonstrezi că „brandul” Constantin Ostaficiuc a fost doar o spoială nereușită.
După 20 de ani în politică, dl. Ciuhandu părăsește această „cloacă” după cum s-a exprimat. Chiar așa, numai acum a început să-i pută, când a pierdut alegerile? Când a „reușit” marea performanță de a scoate PNȚCD din consiliul județean? Acum pute totul în jur. Nu i-au puțit sub nicio formă incompetența, nepotismul, corupția pe care le-a cultivat în primărie. Nu i-a puțit când făcea tot felul de alianțe cu fel de fel de personaje discutabile. Nu i-a puțit nici când a bătut palma cu aventurierul politic Aurelian Pavelescu, mare președinte al PNȚCD.
Acum, când „ingrații” de timișoreni l-au trimis la plimbare, cu Orza cu tot, deja totul are o miasmă în jur. Cu trei zile înainte de alegeri spunea, făcând trimitere la Nicolae Robu, că numai handicapații așteaptă sprijin de la București. După 12 ani în care principala scuză pentru dezastrul pe care l-a lăsat în Timișoara a fost faptul că nu primește sprijin de la București. A plecat din politică și a plecat urât. Lăsând în urmă un mare nimic. Trist final de carieră!
Comentarii prin facebook