Urmeaza cerneala in chelie?

Pe 1 decembrie 1999, împreună cu colegul de rubrică Eugen Sasu, am fost la Alba Iulia la manifestările dedicate Marii Uniri. Alături de alte câteva mii bune de oameni. Ziua avea să rămână cumva celebră din cauza huiduielilor pe care le-a primit în freză preşedintele de la acea vreme, Emil Constantinescu. Huduieli care demonstrau că prăpastia dintre preşedinte şi popor era tot mai mare. Nu discutăm aici că mare parte a huiduitorilor era formată din oameni înregimentaţi în PSD (parcă PDSR la acea oră) şi PRM. Constantinescu a avut, la rândul lui, o mică armată de aplaudaci, care n-a făcut însă faţă puhoiului antiprezidenţial. Devenise deja destul de clar că un nou mandat de preşedinte pentru Constantinescu este iluzoriu. Cu un an sau doi înainte, acelaşi Constantinescu făcea la Alba Iulia adevărate băi de mulţime. Câteva luni mai târziu, a venit şi mai celebrul eveniment cu cerneala albastră în barba prezidenţială. Autor era timişoreanul Faur Isaia. Culmea coincidenţei, şeful dispozitivului SPP de pază al lui Constantinescu era, la acea vreme, Călin Mârza, care ulterior avea să se mute în Timişoara pentru a face carieră de poliţist. Cerneala albastră din barbă avea să devină, la nivel de simbol, ieşirea din prim-planul vieţii politice a lui Constantinescu. Mi-am amintit de mitingul de la Alba Iulia, în urmă cu câteva ore, vizionând imaginile de la manifestările de la Iaşi dedicate Micii Uniri. Din nou huiduieli, din nou lozinci antiprezidenţiale. Care n-au putut fi domolite de aplauzele înfocate ale ţuţărilor prezidenţiali. Din nou, simbolic, la tribună trepăduşii îmbuibaţi de la Putere, iar jos, marea gloată flămândă. La fel ca în cazul lui Constantinescu, ieşirea lui Băsescu din scenă este deja o chestiune de timp. Norocul „matelotului” este faptul că s-a asigurat de un al doilea mandat, nici nu mai contează cum. Îndrăgostit de băile de mulţime, Băsescu a ajuns în situaţia de-a nu le mai face faţă. „Dragostea” poporului faţă de el e greu să mai fie stăpânită şi de regimente de SPP-işti. Ce trebuie să se mai întâmple ca Traian Băsescu să-şi dea seama că ţara asta nu-l mai merită, cât ar fi el de perfect? Un nou Faur Isaia cu o sticluţă de cerneală portocalie pe care să o azvârle în chelia prezidenţială?