Păcat că Daniel Urs a fost dat afară din PSD. Recent, pentru că a dat dovadă de realism politic, domnul Urs a fost dat afară din social-democraţie pentru că a considerat o prostie acţiunea de pichetare a sediilor PDL. Dar problemele lui Urs în PSD sunt mai vechi. În 2007, în urma dispariţiei unui calculator din sediul de pe CD Loga, Urs a scăpat de pedeapsa politică supremă după ce comisia judeţeană de arbitraj şi integritate morală a filialei timişene a PSD a propus excluderea acestuia din partid. Ştiu sună ca dracu’ chestia asta cu integritatea morală tocmai la PSD, dar, na, în fine, Urs a fost dat afară din partid, văduvind acum social-democraţia de cel mai puternic activist civic pe care l-a avut vreodată România după Faur Isaia. La o lună de zile după ce-a dezvăluit în plenul CLT că echipa primarului Ciuhandu fură din banul public, ete fleoşc, Daniel Urs a încercat să dea foc altarului Catedralei Mitropolitatane din Timişoara. Treaba asta n-ar trebui să mire atâta, căci Urs, spre deosebire de alţi lideri social-democraţi, măcar recunoaşte că nu le are cu credinţa. Martori la eveniment afirmă că, imediat după ce n-a apucat să dea foc perdelei de la altar, Urs ar fi făcut o declaraţie şoc: că nu există Dumnezeu şi că a fost trimis de Ilie Sârbu. Sau că a fost trimis de Dumnezeu şi că pentru el nu există Ilie Sârbu, încă nu e clar. În fine, circumstanţele fiind neelucidate, Secţia 1 a poliţiei timişorene ar fi avut oricum datoria criminalistică de a-l chema pe senatorul PSD Ilie Sârbu la cercetări, să dea o declaraţie formală despre această presupusă participare la constituirea unui grup infracţional în scopul distrugerii Casei Domnului. Să ştie odată pentru totdeauna: l-a trimis Ilie Sârbu pe Daniel Urs să dea foc sau nu l-a trimis? Eu înclin să cred, totuşi, că nu Ilie Sârbu l-a trimis pe Urs în această misiune criminală, nedorind astfel să afecteze cariera politică a ginerelui său, Victor Ponta, în cazul în care s-ar fi extins cercetarea asupra întregului partid, la comanda politică a lui Traian Băsescu.
De când pe Bega vine miros de titlu de campioană la fotbal mă tot întreb câte tone de bronz ar trebui să consume primăria să-i facă lui Marian Iancu un bust pe Aleea Personalităţilor din Parcul Central. Probabil că ar fi o cheltuială prea mare pentru municipalitate, motiv pentru care propun amânarea acestui demers până după ieşirea din criză. În compensaţie, fiind an aniversar pentru Poli, primăria să schimbe numele Pieţei Avram Iancu în Piaţa Marian Iancu, plasată totuşi destul de marginal, pe lângă Ocsko din Mehala. Alternative ar fi ca viitoarea stradă Marian Iancu să fie actuala Iancu Flondor, fost Mehedinţi, dar care e tot în Mehala, sau în locul lui Iancu Văcărescu, că e mai central.
Comentarii prin facebook