Dictionar de Piata Universitatii

Au trecut mai bine de zece zile de când românii au ieșit în stradă la București, Timișoara, Cluj, Sibiu, Craiova etc, dar și la Londra, Paris, Viena sau aiurea. Sunt multe motivele care au stat la baza acestor proteste, dar unele cuvinte definesc poate mai bine decât altele cauzele acestor manifestări, dar și ceea ce se întâmplă acum în piețe.
Aroganță. Traian Băsescu, dar și alți reprezentanți ai actualei puteri au reușit „performanța” remarcabilă de-a deveni mai aroganți decât fostul premier Adrian Năstase. Or, românii sunt îndeajuns de obidiți și fără a asista zilnic la aroganțele lui Băsescu și compania. Inclusiv retragerea proiectului de lege a sănătății, de unde a început întreaga poveste, s-a făcut printr-o maximă aroganță. „Dacă sunteți atât de proști și nu știți ce e bine pentru voi, retragem proiectul.” Acesta a fost mesajul președintelui în momentul în care a fost abandonat un proiect de lege considerat de putere ca fiind excepțional.
Corupție. Din nou o paralelă cu guvernul lui Năstase, cel care, la nivel de percepție, a fost considerat cel mai corupt cabinet post-revcoluționar. Tot la nivel de percepție, oamenii consideră că actuala putere a devenit mult mai coruptă. Unul dintre cele mai inspirate slogane din Piața Universității spune totul: „Vă rugăm să ne scuzați, nu producem cât furați!”
Democrație. Dacă la protestele din țară nu prea s-a folosit acest cuvânt, în schimb, românii care protestează în fața ambasadelor străine chiar acest lucru îl cer: democrație. O democrație pusă în pericol de legile electorale ale Guvernului Boc, majoritatea luate prin asumarea răspunderii. Așa s-a întâmplat cu alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin sau comasarea alegerilor. Legi profund antidemocratice, al căror singur scop este încercarea de menținere a PD-L la putere.
Dialog. Sub presiunea străzii, liderii PD-L tot o dau acum înainte cu nevoia de dialog. Dialog care a lipsit cu desăvârșire în ultimii ani, atât cu Opoziția, cât și cu populația. Dovadă, faptul că tot mai multe legi au fost trecute prin asumarea răspunderii sau prin ordonanțe de urgență. În schimb, Băsescu refuză și acum dialogul, neavând nicio poziție oficială vizavi de ce se întâmplă în țară. Aici poate ne întoarcem la primul punct, aroganța, probabil românii fiind prea „proști” ca, din vârful Cotroceniului, Măreția Sa să le mai spună ceva.
Demisie. Da, alături de „Jos!”, este unul din cuvintele cheie al demonstranților din întreaga țară. Într-o țară normală, când încrederea în președinte și guvern este sub 10%, când peste 90% din oameni spun că direcția pe care a luat-o țara este greșită, te gândești și la demisie. Nu e cazul la noi!
Ipocrizie. Să ceri oamenilor să strângă cureaua, având în mână poșetă de „n-șpe” mii de euro se cheamă să ai tupeu. Maxim!
Nesimțire. „Viermi”, „ciumpalaci”, „nevrotici”. Sunt urmașii „huliganilor” lui Ceaușescu și „golanilor” lui Iliescu. Mulți dintre cei din piață au fost și „huligani” și „golani”, iar acum au ajuns „viermi”.
Demagogie. În lipsă de alte argumente, Traian Băsescu și liderii PD-L o dau langa înainte cu stabilitatea pe care au adus-o țării. Cu ce preț nu spun. Și Ceaușescu o ținea întruna, chiar și înainte să-l prindă ploaia cu plumbi de la Târgoviște, cu faptul că a salvat țara de datorii. Cu ce preț?
Sfidare. Comportamentul ciocoiesc al liderilor PD-L de la centru a fost multiplicat în teritoriu de baronii locali ai partidului. În mijlocul unui popor tot mai disperat, o serie de parveniți cu carnet de partid cunosc o prosperitate fără precedent. Și unele lucruri nu se uită în memoria colectivă. Cum ar fi acela să dăruiește pantofi cu toc sinistraților din inundații.
Sărăcie. E unul dintre lucrurile care au scos oamenii în stradă. O sărăcie atotcuprinzătoare, în contradicție flagrantă cu starea în care se află unii privilegiați.
Speranță. ZERO!