Lupta fratricidă dintre susținătorii celor două echipe Poli din Timișoara pare tot mai crâncenă pe zi ce trece. Ea se dă încă în spațiul virtual, dar la modul în care se poartă războiul nu ar fi imposibil să depășească acest spațiu. Și ar fi păcat! Mai bizar este faptul că stupidul război nu se duce cu argumente fotbalistice, acestea fiind lăsate cu totul și cu totul pe dinafară. Disputa s-a mutat aproate totalmente pe tărâm politic. Și al injuriilor. În paranteză fie spus, nu știu ce mare capital electoral poate să mai aducă fotbalul. S-a lămurit de acest lucru și fostul lider PSD Timiș Dan Ioan Șipoș care s-a măscărit degeaba de-a Matrix-ul electoral, împreună cu Toni Doboș și Nică Panduru. Oamenii votează – când votează – tot ce vor ei, fără influențe fotbalistice.
Revenind la subiect, suporterii (mai numeroși) ai echipei din Liga a V-a au stabilit că oricine ține cu ACS Recaș e vândut lui Robu și USL. Au zis și gata! Ei nu emit păreri sau judecăți, ei emit axiome, lucruri care nu mai trebuie demonstrate. Au venit cu sloganul „AC Recaș nu e Poli” și toată lumea trebuie să fie de acord cu acesta. Trec și peste modul de domeniul vandalistic cu care s-a impus sloganul pe clădirile din oraș. Un lider de opinie al acestei mișcări, un guru mai bine zis, fiindcă spune că nu e implicat direct, este Cristi Brâncovan. Altfel, cu un discurs civilizat, fără injuriile la care se dedau mulți, de aceea îmi permit să-i dau numele, nu ca altora care se stau tot timpul cu organul în gură sau între degetele cu care încearcă tastatura.
Deși critică politizarea echipei din Liga a II-a, Brâncovan apelează cu sârg chiar el la retorica politicianistă. Adică, dacă un ziarist scrie un lucru care-i convine, respectivul nu și-a făcut decât datoria. Dacă emite o părere care nu-i convine, e vândut lui Robu sau mai știu eu cui. Precum alți lideri ai Druckeriei, Brâncovan este depozitar al adevărului. În fine, după .000 de ani, un om știe să dea răspusul la celebra întrebare a lui Pilat din Pont: „Ce este adevărul?”. Brâncovan critică cel mai mult implicația politică de la ACS Poli, un lucru pe care l-am scris în urmă cu două luni. Și critică deBanat.ro, fiindcă ar fi ziarul lui Robu. Așa cum adepții lui Robu ne critică că am fi ai PDL. Incidentele de la Ictar Budinț nu au fost contestate de suporteri, dar site-ul nostru a fost găsit vinovat fiindcă le-a publicat.
Și acum spun că primarul Nicolae Robu a reușit, într-un timp foarte scurt, să rezolve problema unei echipe în Liga a II-a. Un lucru lăudabil. A urmat însă o perioadă plină de decizii politicianiste, orice hotărâre referitoare la echipă luându-se în sediile de partid ale PNL și PSD și mai puțin în sediul clubului. Nu mai vorbesc de structura incredibil de stufoasă a clubului, o structură care conduce la anchilozare. Or, un club normal se conduce articulat, cu oameni care își asumă decizii; iar dacă se poate, acestea trebuie să fie bune și rapide.
Mai cred că Robu a greșit și fiindcă n-a discutat mai mult cu galeria. Probabil fără folos atâta timp cât unii membri ai galeriei au idei extrem de puține și fixe, dar trebuia încercat. Demersul cu galeria angajată prin mica publicitate denotă o mare naivitate, ca să nu spun mai mult. Un om susține o echipă fiindcă așa vrea el, fiindcă iubește acea echipă, nu fiindcă îi dă cineva o ocupație. Ocupația de suporter.
Pe de altă parte, e suspect că, după ce au înghițit și Fulgerul Bragadiru, și Dacia Pitești, și mai știu eu ce, cei din galerie s-au trezit cu moralitatea pe ei. Ca și cum ai face o gospodină dintr-o practicantă a celei mai vechi meserii. Coincidență sau nu, supărarea vine taman când un șef al Druckeriei a ajuns consilier local. Adică e politician. Iar șeful lui pe linie de partid, Adrian Orza, este un vehement critic al proiectului ACS Poli. După ce ani la rândul a s-a ocupat cu depistarea și înlăturarea scamelor de pe costumele lui Marian Iancu. Dacă tot vorbim de ipocrizie și politicianism. Iar dacă am lăsa ipocrizia și politicianismul la o parte, am putea avea o singură galerie și două echipe.
Comentarii prin facebook