O vie emoție dinspre USL a cuprins o bună bucată de țară, o minunată parte de popor. Premierul Victor Ponta e preocupat în fruntea nației de faptul că PR-ul de calitate al PDL merge cu pâra la Uniunea Europeană. Lumea politică social-liberală e oripilată că cineva anunță un for superior, când mult mai bine era să nu spună nimic. Să tacă. Domnul Șova e și el supărat, doamna Rovana Plumb nu mai suportă atâta delațiune. Până și Cristian Bușoi, de la Timișoara, se arată mâhnit de atâta lipsă de patriotism din partea opoziției parlamentare. Numai Ionuț Nasleu n-a zis nimic despre aceste practici „mizerabile”, deși trecutul dumnealui de patriot l-ar fi recomandat la o părere avizată.
După ce-a consumat tradiția turnătorului la Securitate, românul tinde să se simtă nedemn dacă dă cu „sifonul”. Stresat pe vremuri de colegul colaborator al aparatului de represiune și de vecinul activist al partidului comunist, la prima vedere, omul de rând ar prefera să-și mănânce rahații singur, în familie, să-și spăle rufele, ba chiar să nu le mai spele deloc, dar treaba să rămână mascată, iar mizeria, sub covor. Se induce ideea că dacă cineva ar anunța despre vreo nemulțumire o instituție ca Uniunea Europeană, păi atunci noi o vom duce grozav de rău, iar dacă ne vom da la gioale în surdină, cu siguranță că pe afară ne vom păstra aerul ăla sobru de stat pus pe treabă și cu temele făcute.
Teoria asta a convenit dintotdeauna celor care credeau că pot ține nemulțumirea oamenilor sub oala cu presiune. Si pe vremea comunismului patriotard, și în democrațiile originale de după 1989. Chiar dacă nu putem compara „Epoca de Aur” cu extravaganțele guvernării Ponta, ar fi păcat să uităm ce au făcut de când lumea cei cu simț civic. Pe vremuri, disidenții își transmiteau nemulțumirile afară, iar pentru asta au fost acuzați de trădare, de lipsă de patriotism.
Înainte de „dezgheț”, Paul Goma, Doina Cornea, Dorin Tudoran, Radu Filipescu și alții au reușit pe diferite canale să-și transmită nemulțumirea peste graniță, pentru ca după revoluție fenomenul să ia amploare în fața regimului proletar-mineresc condus de Ion Iliescu. În mod logic, orice om cu discernământ apelează la o autoritate de ordine sau control când își simte libertățile în pericol. Iar dacă sesizarea e falsă, cu siguranță că apelantul la 112 merită să plătească o frumoasă amendă.
Nici nu trebuie să facem trimitere la istoria comunistă sau anticomunistă ca să clasificăm în vreun fel delațiunea. În lipsă de prea multă educație penetrată azi în fibra poporului, cred că disciplinarea ar veni în primul rând din pâră și sancțiune. Când nu ne vom mai feri să punem mâna pe telefon, ca-n Germania, să pârâm vecinul care aruncă gunoiul în gura de canalizare, atunci vom ajunge să facem educație sub efectul unor amenzi usturătoare, dacă prin școală nu reușim. Niciun austriac nu va avea traume și nopți albe din grija că vecinul raportat cu temei la autorități îl va considera trădător, timp în care în România atragem atât de neproductiv atenția copilului că nu-i frumos să pârască.
Guvernul este indignat că cineva îl toarnă la Bruxelles, dar cere cetățenilor români să-și pârască vecinii care fac evaziune fiscală. Foarte bine. Să pârască și românul de rând, dacă află că bugetele sănătății, al învățământului și al administrației locale sunt fentate de vecinul de bloc și să nu ne mai oripilăm atât nici dacă și politicienii se pârăsc când sunt pe cale să facă porcării în folos propriu și în defavoarea cetățeanului.
Dar să revenim la ce-au făcut de două luni activiștii PDL. Au transmis cu o evidentă exagerare faptul că în România ar avea loc o lovitură de stat dată de majoritatea parlamentară împotriva șefului statului. Și în 1989, după ce Europa Liberă transmitea sunetul mitralierelor în fața Catedralei din Timișoara, din țară „pârâcioșii” au transmis informații evident exagerate. Așa s-a ajuns să se vorbească de 60.000 de morți, când în realitate s-au contabilizat puțin peste 1.000 de decese. Poate că astăzi Europa a părut prea grijulie cu PDL, când toate datele primite de la Monica Macovei și compania puteau fi mincinoase. Dar ce facem că aceleași critici au urmat să vină la adresa Guvernului Ponta și după ce informațiile au fost verificate și parțial confirmate?
Vi-l mai amintiți pe Corneliu Vadim Tudor. Dacă îl mai știți pe bătrânel, cu siguranță vă amintiți că, în calitate de candidat la președinția României, dumnealui a atras de fiecare dată atenția lumii întregi că a fost „furat” în alegeri. De fiecare dată a fost „furat” în alegeri. Ce-a făcut Europa în fața unei asemenea dezvăluiri? A pus botul? Normal că nu, ceea ce ne oferă cel puțin două variante. Ori că UE se sesizează și intervine sănătos, când treaba evident miroase urât, ori că tot Occidentul ăsta capitalist e putred pe dinăuntru cu francmasonii lor cu tot, vorba Tribunului, și nu ne mai rămâne decât să votăm cu veselie Partidul Poporului al „domnului Dan”. Noroc bun!
Comentarii prin facebook