Petru Ehegartner, candidatul USL pe Colegiul II Senat Timişoara, a început politica relativ târziu, în 1997. La alegerile din 2000 a fost director de campanie şi a obţinut pentru PNL un rezultat dublu faţă de media pe ţară. În acelaşi an a fost ales preşedinte al organizaţiei municipale a PNL. Din 2008 este consilier local. Are o afacere din care ar putea trăi liniştit. Vrea însă mai mult. Cu trei proiecte care ar putea schimba nu numai faţa Timişoarei, ci și a întregii ţări, Petru Ehegartner vrea să intre în parlament.
Domnule Ehegartner, care sunt principalele motive care v-au determinat să candidați pentru un loc în Senat?
Fac politică de aproape 15 ani. Am fost o lungă perioadă activist şi simpatizant PNL. Am intrat apoi pe rând în competiţiile interne. Am fost preşedinte la municipiu în 2000, a urmat apoi o perioadă mai tulbure până în 2006.
Am revenit în 2007 în prim-plan. Am acces pe listele de consilieri locali în mandatul 2008-2012. Am redevenit preşedinte la municipiu în 2011 şi, având în vedere că USL are şanse foarte mari la aceste alegeri de a accede la guvernare, am considerat firesc să accept această provocare. Să candidez la nivelul politicii mari.
Cum ați putea ajuta mai mult Timișoara dintr-un fotoliu de senator, decât dintr-unul de consilier local, așa cum sunteți acum?
În momentul de faţă, pentru ca administraţia locală să-și atingă obiectivele pentru proiectele cu care am câştigat Primăria Timişoara este foarte important să fie cât mai mulţi parlamentari USL de Timiş în viitorul parlament. Aceştia pot susţine proiectele locale şi pot face lobby în vederea obţinerii fondurilor necesare pentru proiectele locale cu care ne-am angajat în campania electorală.
Care ar fi cele mai importante probleme ale Timișoarei care pot fi rezolvate doar în parlament?
Toţi parlamentarii USL de Timiş trebuie să se implice în susţinerea proiectelor pentru Timişoara. În programul meu de candidatură mi-am propus trei direcţii majore de acţiune. Prima ar fi crearea unui cadru legislativ propriu, pentru ca investitorii din Timişoara să preia o parte din responsabilitatea socială care rezidă din activitatea în zonă. În Occident se aplică pe scară largă. Vorbim în primul rând despre marile companii, pentru care vreau să creez un cadru favorabil preluării unor părţi din responsabilitatea socială. Apoi ar fi promovarea sportului în Timişoara şi iniţierea unei acţiuni legislative de stopare a abuzurilor băncilor şi companiilor de leasing.
Ce proiecte în sprijinul Timișoarei aveți de gând să propuneți la București?
Nicolae Robu a câştigat primăria având ca unul din obiectivele principale dezvoltarea sportului în Timişoara. România a scăzut în ultimii ani foarte mult în performanţa sportivă. Nu mai avem bază de selecţie. Fostele maidane nu mai există, şcolile au regim de funcţionare diferit, tineretul dintre blocuri nu mai are acces la bazele sportive.
Îmi propun ca în fiecare zonă a Timişoarei să facem măcar câte un teren sportiv polivalent, unde tinerii să poată practica sportul în mod gratuit. Activităţile vor fi bugetate de la bugetul local. Putem accelera această problemă prin atragerea unor fonduri, ca aceste terenuri să devină realitate cât de curând. Am identificat deja în Colegiul II Senat Timişoara patru sau cinci locuri în care s-ar putea construi astfel de terenuri.
Ați fost multă vreme un apropiat al primarului Nicolae Robu, ați stat lângă el în campania electorală de la locale. Formați și acum o echipă?
Am fost apropiat proiectului Robu. Unul dintre angajamentele mele când am candidat la preşedinţia organizaţiei locale PNL a fost câştigarea Primăriei Timişoara cu Nicolae Robu candidat. A fost un obiectiv atins.
Va trebui să confirmăm că alegerea noastră e în folosul cetăţeanului. Rezultatele au început să se vadă, mai repede decât s-ar fi aşteptat unii. Eu şi Nicolae Robu vom face echipă până la capăt.
Sunteți un cunoscut om de afaceri. Nu vor avea de suferit afacerile dumneavoastră după intrarea în Senat?
Sunt doar un înterprinzător, niciodată nu m-am considerat om de afaceri. Afacerile mele au fost toate pe direcţia de producţie. Nu am avut nici contract cu statul, nicio factură emisă de autorităţile locale sau de cele naţionale. În momentul de faţă m-am restrâns foarte mult.
Economia merge tot mai prost, producţia a fost vitregită de toate guvernările. Nimeni nu a pus bază pe această direcţie. Nu am niciun motiv să cred că afacerile mele ar avea de suferit dacă ajung în Senat. Ele suferă din cu totul alte motive, care nu depind de mine.
Vă numărați printre foarte puținii politicieni care au refuzat o funcție extrem de călduroasă la stat, respectiv director la Transelectrica. De ce?
(Zâmbeşte) Este adevărat am avut această oportunitate de a fi numit director la direcţia regională a Transelectrica. Am refuzat. În primul rând, nu am vrut să fiu director din principiu. Nu am intrat în politică ca să obţin o funcţie în administraţie sau altundeva. Am vrut doar o ascensiune politică. Şi o funcţie politică, dacă se poate. Cred că este momentul maximei mele maturităţi şi nu vreau să ratez posibilitatea care mi s-a oferit de a accede în Parlamentul României.
Comentarii prin facebook