Probabil că ministrul Ioan Rus știe câțiva copii deveniți „golani” după ce părinții au plecat la muncă în străinătate. N-ar fi exclus să știe și câteva „curve” dintre nevestele ălora de îngroașă exilul din motive economice. Și asta n-ar fi chiar așa de rău cu „curvele”, că măcar ar rămâne acasă cu copiii. Petru că unii români plecați afară să câștige ăia 1.500 de euro lunar chiar nu se comportă ca niște adulți sănătoși la cap când își abandonează copiii în niște sate moarte din Moldova, Oltenia sau nordul Ardealului. Iar serviciile de protecția copilului n-ar trebui să aștepte să vadă dacă această categorie de minori va ajunge așa cum s-a arătat în „profeția” ministrului demisionar. Însă oricât de grobian și de mitocan a părut pesedistul de Cluj în chestiunea cu diaspora românească, rămân la părerea că Rus nu poate fi mai toxic decât șeful său de partid.
Peste toată aroganța și neeleganța de care a dat dovadă, măcar Ioan Rus i-a arătat lui Victor Ponta cum stă treaba cu gesturile de onoare venite la momentul potrivit, după un comentariu nepotrivit. Rus a greșit, a fost judecat și imediat condamnat. Fără imunitate. În celălalt caz, magistrații nu trebuie nimic mai mult să ne dovedească decât ne-a arătat zilele astea chiar Victor Ponta. Că avem un prim-ministru mincinos și un politician la vârf fără pic de respect față de valorile civilizației occidentale. Vorba unui analist de opoziție, gestul ministrului Rus a fost asemenea celui făcut de atentatorii capcană. O demisie cât o centură cu dinamită detonată în încăperea în care se afla Victor Ponta și-un întreg PSD, cu o zi înaintea unei moțiuni de cenzură pe tema votului în diaspora.
N-aș vrea să las o vreme subiectul Victor Ponta fără să remarc tentația unora de-a amesteca borcanele prin asocierea în rău a lui Ceaușescu, Iliescu, Băsescu și Ponta (aproape uitându-l pe Adrian Năstase). E adevărat că pentru toți elementul comun este minciuna, nevoia de a controla totul prin Securitate, prin oameni de afaceri conectați la aceasta din urmă și racordați aproape ocult la canale de drenare a finanțelor publice. Se poate vorbi că unul a înfometat mai mult populația și-a umplut pușcăriile, altul a avut și el sânge din plin pe mâini în primii ani după revoluție, altul a ieșit la furat cu gulerele albe, în timp ce altuia blondele otrăvite și amicii de băutură i-au compromis în tot felul mandatele.
Putem vorbi de o sumedenie de culpe la acest careu de „ași” cu papagal în coadă al politicii românești, însă nu poți să-l amesteci pe Băsescu cu ceilalți patru, cel puțin în problema Justiției. Iar cine minimalizează emanciparea Justiției din ziua de azi chiar că a trăit degeaba primele două decenii postdecembriste.
Comentarii prin facebook