În interviul oferit deBanat în urmă cu câteva zile, primarul Nicolae Robu a relatat o discuție avută cu președintele FRF Răzvan Burleanu. Dialog din care edilul de Timișoara a aflat că federația a schimbat regulamentele sportive, astfel încât cluburile de fotbal prim-divizionare să poată face parte din structuri de tip CSM (club sportiv municipal). În afara interviului, Nicolae Robu ne-a mai spus că Răzvan Burleanu a avut o corespondență cu UEFA în privința bârfei cu interdicția la nivel mondial ca echipele profesioniste să fie finanțate cu bani publici. Răspunsul UEFA, conform lui Nicolae Robu, care l-a citat pe Burleanu, e că forul european habar n-are să existe o regulă care să interzică astfel de finanțări publice (că de aia funcționează la fel și Feyenoord Rotterdam), prin urmare nici nu se interzice așa ceva, cum se chinuiau să ne convingă adversarii ideii de cheltuire a banului public în sportul de performanță.
Cred că informația cu pricina a trecut prea ușor pentru ceva ce va schimba fața sportului românesc. Din păcate, ăsta e viitorul fotbalului, baschetului, handbalului și al altor sporturi de echipă în România. Și spun din păcate fiind convins deja că în firescul lucrurilor ar fi ca o echipă să fie susținută din zona privată ori într-o asociere privat-public. N-ar fi normal ca liga întâi la fotbal să se transforme într-o competiție de bugete locale. Tg. Mureș contra Cluj, Timișoara versus Ploiești. Care e mai tare? Aiurea. Aveam așa ceva pe vremea prim-secretarilor, când microbiștii aveau noroc dacă județul lor era condus de un „toarăș prim” cu foame de fotbal. Dar nu trebuie să fi av. Carmen Obîrșanu să încerci omorârea sportului prin obstrucționarea finanțărilor publice, în ideea că privatul n-are de ani buni nicio treabă cu ce se întâmplă în sportul timișean. Cu mici excepții.
Nu, fenomenul „îngropați sportul” e tot mai întâlnit și în ecuații politice ori în polemici stupide de tipul CMPDTP (cea mai Poli dintre toate Poli). Iar anul 2016 este unul electoral, ceea ce dă o notă de impredictibilitate în viitorul acestor entități sportive, în principal prin prisma bugetării. Dacă vreun investitor privat timișorean sau de aiurea nu mă va contrazice până în vacanța de vară, probabil că ACS Poli va intra din sezonul viitor în formula clubului municipal ori va merge mai departe ca asociere CLT, CJT, UPT, în cazul în care nesimțiții de la Curtea de Conturi vor da în cele din urmă un răspuns (pozitiv) la apelul făcut de executivul timișorean.
Bun, treburile organizatorice probabil că se vor rezolva la un moment dat. Ideea e ce facem mai departe. L-am întrebat zilele trecute pe primarul Robu de ce eu, suporter de Poli, trebuie să suport „rușinoasa” etichetă pusă de fanii ASU Politehnica cum că aș fi „suporter de rezultat”, dar în realitate Poli nu are rezultate senzaționale de care eu sa fiu dependent. Cum ar veni, am și făcut un compromis luând la polizor puțin din principii, vreo două degete la origini și istorie, apoi s-a cosmetizat ceva și pe la nume ca până la urmă să ne zbatem la retrogradare an de an. Nu, dom’le, eu, „suporter de rezultat”, vreau rezultate măcar cât au ASA Tg. Mureș și Pandurii Tg Jiu și nu mi-e deloc rușine cu asta. Acum, primarul Robu este acoperit de blocajul cu Curtea de Conturi, însă dacă la anul vom fi tot pe locurile 10-12 într-o ligă și-așa cumplit de slabă a fotbalului românesc, păi atunci mai bine să pună lacăt pe afacere, căci nu e deloc o afacere să te umilească echipa termocentralei din Rovinari.
Da, să nu uit. Ce mi-a răspuns primarul Robu? Că „da, nici nu se pune problema, la anul vom merge la marea performanță”. Evident că nu am fost lămurit și am întrebat cum se potrivesc foamea de mare performanță cu frica de a plăti performanța cu salarii mai bune jucătorilor, de exemplu? E, aici e aici! Primarul Robu a promis performanță, chiar marea performanță, dar nu cu încălcarea legii. Dar nici eu nu vreau cu încălcarea legii, am replicat, dar să știm și noi, microbiștii, de ce Clubul Sportiv Muncipal București poate plăti 10.000 euro salariu la unele handbaliste, iar noi nu putem da mai mult decât leafa veteranului Jean Cojocari, adică vreo 2.000. Nu tot legea aia e? Ba da, dar încă nu e clar dacă se poate sau nu se poate, iar ei la Primăria Timișoara nu riscă nimic. Atunci să întrebăm pe cineva. N-avem pe cine. Foarte bine. Atunci dacă nu închidem „prăvălia” măcar să scriem pe vitrină „Az nu e OO”.
Comentarii prin facebook