Când te lupți în dezbateri aprinse cu un nostalgic USL pe subiectul corupției din România ți se spune că totul e o mizerie. Nu-ți va afirma nimeni, de la obraz, că prăduiala ce-o face parte din clasa politică braț la braț cu „băieții deștepți” e o treabă bună, folositoare cetățeanului. Nici chiar așa, nu va recunoaște nimeni hoția ca sport național și nici masochismul ca boală românească. Nu, dar în mintea uneori puțină a omului e sădită deja concluzia că tot ce fac DNA, Livia Stanciu de la Curtea Supremă, judecătoarea Camelia Bogdan și alții e o porcărie, o făcătură politică, nicidecum un mic-mic pas spre justiție, spre o societate mai sănătoasă. De ce numai Dan Voiculescu e în pușcărie, iar Elena Udrea nu este? Asta e prima întrebare. A doua: de ce nu e și Videanu, de ce nu e și Băsescu? Întrebări juste la urma urmelor, dacă nu ar fi spuse la „sevraj”, și care nu arată că pentru aceste personaje politice contestabile zilele n-au intrat în sac, dosarele lor așteaptând primele sentințe.
Dar nu asta e important pentru nostalgicul USL, că la un moment dat și „băsiștii” vor fi băgați la pârnaie, că nu aiurea a ajuns „marinarul” să fie unul dintre cei mai înverșunați adversari ai Laurei Codruța Kovesi. Nu, nu asta contează, ci aberația de construcție logică ce va duce la ideea inutilității DNA și a luptei cu corupția. „Nu există luptă cu corupția, totul e, de fapt, o răfuială politică din care noi nu avem nimic de câștigat!”, ar zice nostalgicul USL aflat, dintr-un încrâncenat partizanat politic, în solidaritate cu cel care-l fură zi de zi. În multe cazuri se poate vorbi despre o rușine patologică de a recunoaște greșeala făcută atunci când s-a arondat unei tabere politice, fie și numai ca simpatizant. În cazul unor cugetări sincere, nostagicul USL s-ar putea recunoaște scârbit de ce se întâmplă în Parlamentul României, însă din cu totul alte motive, nicidecum sătul de hoția cronică practicată din toate părțile, dar mai cu seamă din acea parte înfocat simpatizată.
Indiferent cât ar fura un demnitar, „nedreptatea” pe care-o face DNA în „așa-zisa” luptă cu corupția trezește o reacție naturală, firească: protejarea haitei de hoți din parlament și acceptarea unor restaurări legislative de tipul „marțea neagră”. Este o altă idee la care nostalgicul USL achiesează rapid. De ce să-l aresteze pe primarul cutare care a luat parandărăt pentru o lucrare publică sau pe deputatul Ghiță, care a răsucit banul statului cu furca privată, că viața la baza societății tot aia va fi? În multe capete mici persistă ideea că, indiferent câți bani ar fura politicienii în cârdășie cu șmecherii din mediul de afaceri, pentru omul de rând nu e niciun gheșeft. Oricum, fondurile ce s-au risipit pe lucrări inutile sau de proastă calitate n-ar fi ajuns la plebe, așa că de ce să-i dai în cap ăluia cu suflet mare, care ajută? Hoțul cu suflet mare n-ar fi chiar așa de toxic dacă, pe lângă faptul că fură, mai vine și cu o idee de protecție socială în prag de alergeri, cu o pungă de orez, un kil de făină și unul de ulei. Toate palpabile, nu fantezii ale DNA. Vă amintiți de primarul de Bacău Sechelariu, de Mazăre de Constanța? Bine atunci.
O altă pasiune a nostalgicului USL: demontarea ideii de guvernare tehnocrată și ridiculizarea oricăror argumente economice logice. Pentru nostalgicul USL e foarte ușor să accepte ideea că un guvern e prost dacă nu le scapă și oamenilor ceva printre degete. Dacă se urmăresc argumente economice, dacă administrezi o țară pe principiul consumului după cât produci, atunci acel guvern este cel mai prost guvern avut vreodată. Pentru alegătorul USL, guvern bun e acela care mărește pensii, salarii publice, dar nu așa, pe niște calcule, pe creșteri economice, da’ de unde! Asta știe oricine. Tare de tot e guvernul ăla care nu mai așteaptă mofuri din astea cu performanțe economice, ci acela care dă bani la toți fără să aibă de unde, pe datorie.
Un alt moft condamnat de fanul nostalgic al USL e acela al societății civile active. De ce a trebuit ca presiunea Colectiv să schimbe acel guvern Victor Ponta, „cel mai bun guvern avut vreodată de România”? Ce mai vor și rockerii aia atunci când își bagă coada în candidatura lui Piedone? Ce credeți că ar conta mai mult pentru acest profil de alegător? Faptul că un partid îi face un cadou electoral sau că spitalele sunt nesigure din cauza corupției cronice? Că există riscul să se infecteze cine știe când ajunge el în vreun spital sau o fasole cu cârnăciori primită în oboare contaminate de manele? Nostalgicul USL nu va înțelege nici în ruptul capului că acel cadou primit de la politicianul preferat e făcut tot din banul statului, tocmai prin furtul instituțiilor publice. Numai că profitul baban al șmecherilor este redistribuit la prostime, prin favoruri electorale, doar în firimituri de câteva procente, grosul ajungând în paradisuri fiscale.
Niciodată acest tip de alegător nu va face legătura între viața sa proastă și corupția care înăbușă țara. Nu va pune pe seama corupției faptul că societăți private de ambulanțe funcționează la mișto, iar fotbaliștii mor cu zile pe stadioane, că inspectori ISU și din administrația locală autorizează funcționarea cluburilor, iar acolo mor oameni, că se dau carnete de șoferi la oameni care nu știu să citească, că vizele medicale pe permisele auto se dau contra cost, iar pe șosele ajung bombe pe roți. Toate le rezolvăm sau ne facem că le rezolvăm doar după ce se întâmplă o nenorocire. Cu trecerea timpului însă se va ajunge la sancțiuni cu diminuarea a 10% din salariu, dictate de colegii profesionale, și, în cel mai bun caz, la condamnări penale cu suspendare. Ce urmează? Vreo școală prost făcută care să se prăbușească peste copii, ca abia apoi să înfierăm inspecția în construcții și mica-mare ciupeală din primării? Dar nostalgicul USL e dârz, el va rezista pe poziții pentru a-i apăra pe hoții care-i prelungesc sărăcia și viața proastă. Și, bineînțeles, își amintește foarte des că americanii n-au ce să-și bage nasul în furturile noastre interne.
Comentarii prin facebook