N-a trecut o lună din momentul în care Donald Trump îl felicita pe Klaus Iohannis pentru rezultatele României în lupta anticorupție, că un asalt fără precedent s-a declanșat împotriva instituției care a purtat această luptă, DNA. Față de alte asalturi, fiindcă acesta nu este primul, de astă dată atacatorii sunt ajutați și de oameni din interior. Or, tocmai de aceea, pare că acest atac ar putea avea acum sorți de izbândă. Culmea, asaltul se duce sub deviza apărării statului de drept, a democrației etc. Dacă ar fi așa, ar fi un lucru extraordinar, am putea spune că societatea civilă vrea să doboare un ultim bastion al dictaturii, intoleranței etc. Dar așa o fi? Haideți să vedem însă cine sunt cei care nu mai pot de dragul statului de drept.
În primul rând, sunt televiziunile și ziarele ale căror patroni sunt în pușcărie sau în drum spre pușcărie sau sunt fugiți din țară pentru a scăpa de pușcărie. Apoi, Parlamentul și Guvernul. Numai că președinții celor două camere ale Parlamentului, care sunt și șefii celor două partide aflate la guvernare, au probleme penale pe motive de corupție. Guvernul e condus din umbră de infractorul dovedit Liviu Dragnea. E un lucru confirmat și de faptul că, atunci când fostul premier n-a mai răspuns la comenzi, a fost mazilit. Și cine mai sunt acești „apărători” ai statului de drept, dar pe personă fizică? Un Traian Băsescu ale cărui mai toate rudele și apropiații sunt ori prin pușcării ori în drum spre ele. O Elena Udrea, probabil cel mai corupt politician de la Adrian Năstase încoace. Și, în fine, tot felul de scursori penale, unele dintre ele având în trecut funcții importante, chiar și șefia DIICOT. Nu mai discut acum de partidele politice. PSD, ALDE, PMP, chiar și UDMR e clar de ce parte sunt. PNL, deși semnalizează că ar susține lupta anticorupție, în realitate nu e chiar așa. Dintre partidele parlamentare, doar despre USR se poate spune că e sincer în apărarea DNA și a luptei anticorupție. Nu în ultimul rând, sunt destui oameni din Justiție care încearcă să se repoziționeze acum, să caute simpatia politicienilor, iar alții pur și simplu își doresc revenirea la vremurile de altădată. Atunci când actul de justiție se făcea ca la tarabă, iar cine dădea mai mulți bani avea de câștigat. Or, poate fi dreptatea de partea acestei Armade de penali, infractori și borfași care au jefuit România ani la rândul?
Sigur, Laura Kovesi e departe de-a fi perfectă. Probabil a fost foarte autoritară, probabil are și alte multe păcate. De exemplu, chiar n-avea ce căuta în seara alegerilor acasă la un personaj dubios precum Oprea, informație pe care n-am auzit s-o fi dezmințit-o. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că, după ani de zile în care ne plângeam că avem corupție, dar fără corupți, au apărut și aceștia. Și încă oameni grei: politicieni puternici, oameni de afaceri de neatins altădată, unii cu legături extrem de puternice cu Serviciile. Au ajuns după gratii inclusiv judecători corupți, procurori penali etc. Dacă nu era DNA, poate că azi premier era Ghiță, iar ministrul Justiției, Elena Udrea. Iar ședințele Guvernului se țineau la Grivco.
E adevărat, DNA nu înseamnă Kovesi. Numai că instituțiile din România încă nu au forța sau nu au fost lăsate să fie atât de puternice, încât să nu mai conteze cine le conduce. Or, numele lui Kovesi, le place sau nu multora, se identifică cu succesele luptei anticorupție. O luptă pentru care România a fost lăudată mult în exterior. Ba țări precum Bulgaria au importat modelul DNA. OK, să plece Kovesi! Cine garantează însă că nu va veni în fruntea DNA un personaj obedient politicului? Și nu va face din DNA o instituție care să urmărească corupția la nivelul chelnerilor și portarilor din spitale? Iar uneori, pentru a mai face pe plac poporului, să caute și câte un politician, dar numai la comandă politică. Vă amintiți de primul șef al DNA (PNA la acea vreme), Ioan Amarie? Ar fi pupat și pantofii lui Adrian Năstase și Rodica Stănoiu. Asta ne mai trebuie acum, un șef la DNA care să le pupe pantofii lui Dragnea și Tăriceanu.
P.S. 1. Șefa Tribunalului Timiș, Adriana Stoicescu, spune că LCK a dus lupta anticorupție în derizoriu. În același timp, ea povestește că lupta anticorupție trebuie începută cu cei șapte ani de acasă, urmărindu-i la televizor pe Gâdea și Ciutacu. Ce poate fi însă mai derizoriu decât să aștepți ca beizadelele infractorilor să învețe acasă că nu e frumos să furi, iar Ghiță și Voiculescu, prin săgețile lor, să dea lecții de anticorupție? De fapt, asta nu mai e derizoriu, e de-a dreptul bășcălie.
2. Poate trebuie amintiți și cine sunt apărătorii reali ai DNA, de care se mai leagă speranța că în România lupta anticorupție nu-și va da obștescul sfârșit. Sunt președintele Klaus Iohannis și, mai ales, Strada.
Comentarii prin facebook