Când doamna Cati Andronescu a zis că Liviu Dragnea trebuie să facă un pas în spate pentru a nu îngropa PSD odată cu țara, evenimentul a fost prezentat ca un act de mare disidență. Brusc, fostului ministru i s-a iertat și îngroparea învățământului românesc, și cântatul în struna partidului atunci când se lupta cu așa-zisul Stat Paralel, plus alte gogomănii politice cu care „marea doamnă” a social-democrației românești a ieșit la interval, inclusiv colaborarea sa politică, de o „înaltă” ținută intelectuală, cu Marean Vanghelie. Presa tremurândă în așteptarea unei izbăviri aproape că a văzut în scrisoarea deschisă a doamnei Cati o răzvrătire a Doinei Cornea împotriva „ceaușescului”, uitând total cum această emblemă a feminității PSD a fost dată la o parte la ultimele decizii majore luate în partid, noi rămânând să nu aflăm vreodată cât de rebelă ar fi fost dacă Liviu Dragnea o lua pe dumneaei premier al României în locul duduii Dăncilă.
Comparativ cu Viorica Vasilica nu putea fi mai rău, clar, dar m-ar fi interesat foarte tare dacă, fiind acolo, în miezul „elitei” teleormănene, ar mai fi fost disidentă cum este proiectată acum? Locuitori ai României pesediste de astăzi, noi recunoaștem sincer că orice disidență prinde bine prin spectrul fisurării puterii absolute a lui Liviu Dragnea și poate grăbi sfârșitul domniei acestuia peste România. Însă nu mi-aș vedea visul cu ochii și speranțele înviorate oricât de mult adevăr ar spune astăzi Ecaterina Andronescu și Victor Ponta, pentru că îmi amintesc de unde și cum au plecat fiecare în politică. Apoi a fost întărit gestul doamnei Cati printr-o ieșire publică a lui Mihai Tudose, fost premier care a șarjat cu o bărbăție la fel de „fermă” precum cea a eunucului. Adică cumva că nu e bine să nu fie ei democrați în PSD, că altele ar fi așteptările, dar nicidecum un „Ba pe-a mă-tii, Liviule”, cum ar spune cineva care nu mai are ceva de pierdut.
Ce au de pierdut cei care și-au dat seama cum stă treaba cu partidul după ce au fost deja dați la o parte? Nimic. Ei n-ar avea decât de câștigat profilându-se ca adversari ai lui Dragnea. Stând în partid ca mămăliga, nici tare, nici moale, nu vor rămâne decât niște figuri cenușii bănuite de nesinceritate și lipsite de calitate pentru a schimba ceva în partid. Liviu Dragnea are prea multe pe cap în aceste zile. E greu și pentru el să gestioneze tentația lui Tăriceanu de a complota cu alte formule politice, e greu să gândească măcar cum va fi ca înalții lui demnitari să conducă Europa după 1 ianuarie 2019, să facă față nemulțumirilor colegilor din Partidul Socialiștilor Europeni, anchetele penale îl ajung din urmă și altele despre combinațiile cu Israelul ori episodul reprimării manifestării de către Jandarmerie îi suflă la ureche, de ce-ar crede cineva că ar mai avea timp și de Sorin Grindeanu la ANCOM? De ce i-ar fi frică lui Sorin Grindeanu să-și mobilizeze filiala din Timiș sub pretextul unei lupte onorabile cu Dragnea?
Confortul de a lua liniștit un salariu mare la Comunicații? Lașitatea? A obosit omul la fragedă vârstă să se lupte cu rechinii politicii românești? Dar cei din filiala Timiș? Parlamentarii măcar, căci ei au vizibilitatea pe care vor să și-o folosească în viitoarele bătălii politice și electorale. Am văzut în presa locală câteva reacții la gestul Ecaterinei Andronescu. Matei Suciu a fost tranșant pro-Dragnea, căci omului îi va fi greu să mai iasă cumva din lăturile în care a intrat. Dar ceilalți? Ascunși după telefoane închise pe motiv de plecare în concediu, poziții cu chemări la unitate în anul Centenarului, „poezii” fără nicio valoare politică. Stau și mă întreb ce-ar pierde Dogariu, Simonis sau Pau, ca să mă refer la lupii mai tineri, dacă ar da pe față dreptate Ecaterinei Andronescu. Minimal. Deși dacă tot îți pui viitorul la bătaie, măcar ai putea fura startul cu o chemare neaoșă anti-Dragnea, pentru acel moment ce inevitabil va veni în principalul partid de guvernământ.
După vor fi mulți viteji și îngrozitor de mulți oportuniști. Toți vor zice că și ei au gândit ca Cati, că printre rânduri au transmis mesaje subliminale colegilor, ba chiar vor evoca vitejii care nu s-au petrecut niciodată. Un Cătălin Ivan nu avem în filiala Timiș? Profilul? Tânăr, inteligent dar nu șmecher, democrat structurat, personalitate bine conturată, un om politic ce și-ar găsi loc pe liste și-n altă parte, dacă Dragnea ar birui în partid. Bine, acum să nu adunăm toate calitățile posibile, căci vorbim totuși de PSD, dar ceva de genul ăsta s-ar găsi în filiala Timiș? Nu?
Comentarii prin facebook