Imaginile atrocităților de la mitingul din 10 august au făcut înconjurul lumii. Ele au fost urmate de comentarii în presa internațională, niciunul nefiind favorabil actuale guvernări. Deja a izbucnit și un mic război diplomatic cu Austria. Asta, și după ce un ziarist din această țară a fost bătut cu bestialitate de jandarmi, în timp ce-și făcea meseria. La fel ca turiștii israelieni maltratați doar fiindcă se aflau într-un loc nepotrivit la momentul nepotrivit. Amnesty International cere anchete pentru folosirea gazului. Zeci de protestatari, marea majoritate pașnici, au primit deja certificate medico-legale de la IML, după ce au făcut cunoștință cu pulanele și bocancii jandarmilor. De gazul inhalat otova de copii, femei, bătrâni, tineri, doctori, profesori, ingineri, muncitori sau șomeri nu mai discut.
Toate aceste lucruri conduc spre o concluzie de bun simț, și anume că e nevoie de o anchetă. Și nu mă refer doar la atrocitățile jandarmilor și la cei care au dat ordine (ministru de Interne, prefect, șefi ai Jandarmeriei etc.), dar și la cei care au comis violențe asupra forțelor de ordine. Am avut de-a face cu zeci de fapte de ultraj asupra jandarmilor și, cu toate acestea, au fost reținute doar două persoane. De ce? Cel mai important lucru este ca aceste fapte să fie anchetate cu celeritate, să nu așteptăm 28 de ani precum în cazul Mineriadei. Fiindcă există destule similitudini între sălbăticiile Mineriadei (mineriadelor) din 1990 cu această Jandameriadă. Inclusiv consecințele pot fi asemănătoare, atunci România având extrem de mult de suferit la nivel de imagine externă.
În 1990, instituțiile statului erau controlate la sânge de atotputernicul FSN, astfel că brutalitățile din iunie n-au fost anchetate de nimeni. De fapt, au fost băgate în pușcării tot victimele. A fost nevoie de aproape trei decenii pentru ca Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu și alții să fie trimiși în judecată pentru grozăviile de atunci.
Din unele puncte de vedere, lucrurile sunt la fel și acum. PSD – sau, mai degrabă, grupul infracțional organizat din jurul lui Liviu Dragnea – a pus control pe marea majoritate a instituțiilor statului. Acum vedem și ce rost a avut ofensiva asupra Justiției, dincolo de albirea infractorilor, înncepând cu Liviu Dragnea. La comanda sulfurosului slugoi Tudorel Toader, instituțiile din zona Justiției au început să fie puse, încet-încet, la comanda PSD. Magistrații sunt intimidați pentru a nu mai mișca în front. Acum e momentul să vedem dacă Justiția mai funcționează. Acum e momentul să vedem dacă mai avem procurori curajoși care să-și facă meseria, știind că rezultatul nu va fi pe placul grupului infracțional de la putere. De remarcat că deja au apărut amenințări la adresa procurorului general Augustin Lazăr. Un personaj slinos precum Șerban Nicolae i-a și cerut să nu ia în seamă zecile de plângeri făcute până acum împotriva jandarmilor.
Din punct de vedere politic, unii apărători ai PSD întreabă de ce ar fi avut nevoie Liviu Dragnea de acest scandal. Dar Ion Iliescu de ce a avut nevoie de Mineriadă? Dincolo de mentalitatea autoritarist-comunistoidă de-a înăbuși orice opoziție, avem aici de-a face cu o încercare de intimidare pe termen lung a tuturor celor care mai contestă actuala putere. Mai mult, la fel ca în 1990, Dragnea urmează să se prezinte ca un fel de salvator al neamului în fața unei tentative de lovituri de stat. Astunci au fost legionari și agenturi străine, acum avem de-a face, apud Antena 3, cu grupări teroriste și paramilitare antrenate în Statele Unite. (Ca să vezi cât de dobitoci își cred jurnaliștii Varanului propriii fani!) Or, de aici înainte, e rolul propagandei specializate în spălarea creierele să arate cât de viteji au fost Dragnea, Carmen Dan și jandarmii care au salvat unitatea statului român. În 1990 propaganda era singura televiziune, Adevărul, Dimineața, securiștii etc. Acum e Antena3, RTV, alte câteva site-uri, securiștii. (Oare cum se simt cei de la Antena 3 că trebuie să laude intervențiile jandarmilor, după ce în 2012, în timpul lui Traian Băsescu, au criticat ca din gură de șarpe intervenții cu mult mai blânde?)
Revin însă după această acoladă politică asupra necesității absolute ca procurorii să meargă până la capăt cu anchetele lor. Dovezi filmate sunt cu acum cu nemiluita. Având în vedere presiunile PSD, va fi greu, dar numai așa România va putea dovedi că este un stat de drept cu justiție independentă, nu o țară bananieră, în care șeful de trib este și procuror, și judecător.
Comentarii prin facebook