O demisie prezentată prin primăvară și maturizată la finele play-off-ului a fost șansa consumatorului de fotbal la puțină transparență. Fără demisia lui Ioan Timofte nu am fi aflat, dincolo de bârfe, cum merg treburile în clubul de fotbal ACS Poli. Despre această echipă primarul Nicolae Robu îi place să spună că este cea mai Poli dintre toate Poli. Cu siguranță că este vorba de o licență poetică aproape la fel de ridicolă ca și îmbățoșarea celor de la ASU Poltehnica. În mod evident nu aștept de la ACS Poli o ștampilă de originalitate și mă mulțumesc să nu mai privesc atâta în trecut. Dar de la acest club finanțat din fonduri publice am pretenția măcar să fie cea mai transparentă Poli dintre toate Poli. Nu e OK să aștept demisia unui simbol al politehnismului fotbalistic din ultimele două decenii pentru a afla că un manager adevărat ar trebui să facă curățenie adâncă la club.
Din păcate, ce înseamnă asta nici măcar de la „Tim” nu am aflat. Dacă tot a ajuns la momentul adevărului în relația sa conflictuală cu președintele Liviu Anton, Ioan Timofte putea să ne spună ce e putred în dedesubturile politicii clubului. Ce ar trebui să facă noul director Daniel Stanciu ca să fie bine pe viitor la club. Sau, mai bine spus, ce nu va putea face de unul singur, dar nu ne va putea spune decât după ce își va da si el demisia, la un moment dat. „Tim” a avut șansa să spună tot în emisiunea lui Florin Mioc (TVR Timișoara), dar nu a făcut-o, lăsându-ne pe noi să bănuim că boala vine dintr-un organism decizional cu numele Consiliul Director. Acolo unde o grămadă de lume pusă pe criterii politice se etalează ca un grup de mari poliști pricepuți în fotbal cam la fel de mult cât se pricepe și Titu Bojin, președintele PSD și al CJT.
Dacă până acum ni s-a tot spus că formatul public al patronatului ACS Poli este cea mai bună soluție, pentru că ne protejează echipa de situații precum cea din era Marian Iancu, nu înțeleg de ce același patronat public nu prezintă „acționarilor contribuabili” măcar câțiva pași din strategia clubului pe termen scurt. Știm pe surse că nu avem voie să transferăm jucători extracomunitari (din a cui vină?), deducem că nu putem aduce jucători de valoare pe banii puțini, nu știm pe ce buget estimativ ne vom baza în liga întâi… Nu de alta, dar măcar noi, „acționarii contribuabili” de la ACS Poli, să ne comparăm contribuția cu „acționarii contribuabili” de la ASA Tg Mureș și să tragem concluzii în legătură cu ce se dorește la Timișoara și la ce raport calitate-preț să ne așteptăm în viitoarea ediție de campionat.
În situația în care publicul nu este foarte aproape de echipă, aș cupla cât mai mult posibil suporterul de unele decizii de imagine. Uite, de exemplu, pe fondul aducerii culorilor alb-violet la club, aș fi făcut o dezbatere despre modelul echipamentului ce urma să fie comandat. Măcar un sondaj de tip Robu pe Facebook și tot aș da poporului impresia că decide și el la club ca mic „acționar” ce este. Dar astea sunt „nimicuri” de marketing. Mai grave sunt altele. Dacă noi nu știm rețeta financiară a unui club public nu este în regulă. Dar mai dramatic ar fi ca nici Daniel Stanciu, managerul sportiv al clubului, să nu știe pe ce buget se va baza în toamnă, de exemplu. Ori în pauza de iarnă, când se mai pot face retușuri la nivelul lotului. Are cineva idee ce fonduri va vota, dacă va vota, Consiliul Local Timișoara, atunci când se va pune problema unor rectificări de buget? Nu cred că cerem prea mult atunci când vrem să știm de ce un oraș de talia Timișoarei umblă cu jumătătăți de măsură ce nu ne vor apropia niciodată de performanța trâmbițată de primarul Robu.
Comentarii prin facebook