Categoric suntem un popor de supravieţuitori. Dacă legea zice că ceva e interzis, atunci imediat intră în funcţiune gena aia de mare meşter, că românul e mare meşter şi la prins capacul la delcou, şi la suflat în bujie, şoferul de tir ştie să pună magnetul pe diagramă spre deruta poliţiei, e mare meşter şi în probleme juridice, la 180 km/oră contestă în instanţă amenzi de circulaţie, ce mai, se pricepe la tot felul de vicleşuguri.
Ca să poată face disponibilizările cerute de guvern prin Ordonanţa de Urgenţă 63, Consiliul Local Timişoara a externalizat câteva servicii de mare senzaţie şi a încredinţat Administraţiei Domeniului Public (ADP) servicii precum coşeritul, administrarea veceurilor publice, care se vor adăuga la mai vechea îndeletnicire, cea a funcţionării Telpark, ridicatul de maşini parcate aiurea etc. Obligată de lege, pe de o parte, strânsă cu uşa de vremurile căcăioase din ţară şi mizeria din WC-urile publice, pe de altă parte, instituţia românească găseşte imediat şi antidotul. Ce făceau angajaţii municipalităţii pe o sumă de bani va face de acum încolo, în regim externalizat, ADP-ul ca şi prestator de servicii al primăriei, pe altă sumă de bani. Mai mare, normal. Dacă unei instituţii bugetare i se interzice să cumpere maşini, ce face ea, instituţia? Legea nu-i interzice să închirieze maşini cu costuri de 50 de ori mai mari decât amortizarea pe zi a maşinii noi. Sau, de ce nu, face şeful instituţiei un contract de comodat şi se plimbă cu maşina proprie pe banii instituţiei. În doi ani îşi achită costul maşinii şi rămâne şi cu dânsa în proprietate. Rezultatul? Costuri mai mari, de la buget, exact contrar ideii pentru care pachetul legilor austerităţii şi-a făcut apariţia.
Dar ce să mai jelim acum pentru banul public? Ce, e al nostru? Nu, e al publicului! În plus, doar n-o să avem pretenţia să meargă Gheorghe Ciuhandu să cureţe WC-urile din oraş! Vă mai amintiţi pe vremuri ce fermecătoare erau veceurile alea publice de prin pasaj şi Unirii? Ce „savoare”, câtă „gingăşie” la personalul de serviciu! Unde mai găseşte conducerea ADP acele femei dintr-o bucată, de regulă minoritare, care erau în stare să te bată cu măturoiul plin de pişălău, dacă plecai fără să laşi moneda? E, acum să vedem cum va mai fi supranumit directorul ADP Liviu Barbu, răsfăţatul mass-media în postura de responsabil cu „mafia parcărilor din Timişoara”? Mi-e şi groază să mă gândesc la ce titluri vor apărea prin ziare de acum încolo: „Liviu Barbu, baronul coşarilor, a furat funinginea strânsă cu trudă într-o viaţă de om de o familie de bătrâni din Mehala!”. Sau „Ayatolahul veceurilor publice a blocat bideurile rău-platnicilor!”.
Comentarii prin facebook