Nu sunt neapărat un mare fan al lu’ Mircea Rednic-Vrednic, da’, pe fapte, nu prea poţi să-l conteste nimeni pe Puriu. Pe unde a antrenat, a avut rezultate. Aaaa, că mai vorbim de caracter, de neşte prime pe care le-a băgat în buzunar când era la Dinamo după un derbi cu Steaua (parcă), că se mai bagă el câteodată ca musca-n ciorbă să comenteze, mai ales atunci când e, cum se spune elegant, între două joburi, cum trebuia să facă nuş care antrenor la nuş ce meci, ce tactică trebuia să adopte, cu cine trebuia să joace pe dreapta etîcî, etîcî, asta aşa e.
Şi mai e şi fuga după bani sau după glorie. N-a fost niciodată omu’ care să stea la un club ca să construiască ceva pe termen lung. Nu! A plecat imediat ce nu i-a mai convenit ceva şi a găsit tot tmpu’ să dea vina pe câte cineva… Sau a plecat când a avut o ofertă mai bună. Ca acum… Bine, bine, o să ziceţi de ce îl bag atâta în seamă şi pe Rednic ăsta, că până la urmă, ca antrenor, n-a trecut dincolo de graniţa cu Ungaria, a pregătit doar echipe din ţară (Rapid, Craiova, Bacău, Dinamo, Vaslui, Astra şi Petrolu’), a mai zăbovit un pic prin Turcia, la Bursaspor, la Alania Vladiokavkaz, în Rusia, şi la Kazar Lankaran, în Azerbaidjan… Adică nu mare lucru…
Da’ ştiţi care-i treaba? E unul din puţinii de-ai noştri care primeşte o ofertă din Vest. A mai fost Lucescu, un pic la Inter, după care s-a dus să caute (şi chiar a găsit) gloria în Turcia şi Ucraina şi, bineînţeles, Bölöni (sau Bioloni, cum mai zice unii), un coach apreciat în Portugalia, Franţa sau Grecia. Io, sincer, nu-mi amintesc antrenori români (acum o să sară unii să zică virgulă că Bölöni nu-i român, da’-mi asum riscu’) care să fi antrenat în primele ligi din campionate vestice în ultimii douj’ de ani (fără să îl pomenim aici pe Ştefan Kovács, care a pregătit pe Ajax, naţionala Franţei, Panathinaikos sau AS Monaco în anii ’70-’80). Nu zic să-l ridicăm în slăvi pe Rednic, da’ ar putea fi un început, să mai exportăm şi antrenori în Vest, că jucători am mai dat, da’ tehnicieni ioc! Şi dacă Puriu’ nu se ia repede-n gură cu şefii lu’ Standard, cine ştie?, poate face şi treabă acolo…
La Astra (Ploieşti, Giurgiu, nu mai contează) se poartă, frate, schimbatu’ de antrenori la teve. Ce-i mai place lu’ Niculae să-şi spele chiloţii-n public! După ce l-a dat afară pe Arnold Stelea în debutu’ sezonului, s-a descotorosit şi de Gigi Mulţescu tot într-o emisiune în direct pe sticlă. Şi săracu’ nea Gigi, ce a mai sperat el că ajunge la Dinamo, după o serie de cinci victorii la rând cu Astra! A venit apoi o altă serie, de trei, fără succes, şi o ceartă (sau mai multe) cu preşedintele Dinu „Vamă” Gheorghe şi, chiar dacă a câştigat în ultima rundă, iată-l pe nea Gigi pe dinafară.
Acum, avem un semn de întrebare. Adică tu, ca patron de club, preferi să arunci la gunoi un tehnician care, teoretic, ţi-a revigorat echipa după un start dezastruos de sezon şi te-a dus chiar pe locu’ trei şi să-l păstrezi pe un preşedinte care face ce? Asta e întrebarea. Poate victoriile astralilor nu sunt reuşite de nea Gigi, ci, cine ştie?, cine ştie?, bravo!, aţi câştigat un pahar de vin fiert!, de domnu’ Dinuuuu. Şi, dacă e aşa, e şi normal să-l arunce la gunoi pe Mulţescu, când artizanu’ victoriilor era, de fapt, altu’…
Rămânând tot la capitolu’ antrenori, că altă şansă n-avem săptămâna asta, haideţi să apreciem castingul realizat la CFR pentru postu’ de principal. Arpad Paszkany l-a dat afară fără remuşcări pe Andone, deşi acu’ câteva luni spunea că e „prietenu’ meu“ (hmm, cum spunea un amic, cu prieteni ca ăştia nu mai ai nevoie de duşmani!). Revenind, în cărţi pentru a prelua pe CFR a fost mai întâi Eduardo Reja, apoi Walter Novellino, apoi Sergio Conceicao, Paulo Fonseca şi Massimiliano Favo; până la urmă alesul a fost Paulo Sergio, „mai ieftin ca Andone“, cum spunea Paszkany, dar se pare că au fost ceva discuţii şi cu Bölöni şi cu Răzvan Lucescu… Mai ceva ca la Vocea României, Noră pentru mama sau Master Chef! Şi, cine ştie?, poate până deseară se schimbă iar modificarea şi apare altu’… Surprize, surprize…
Nu cred că avem ce face anu’ ăsta cu titlu’, că e deja în drum spre Bucureşti, spre Ghencea, mai precis. Steaua joacă bine, chiar dacă în ultima săptămână presa centrală s-a grăbit să laude o victorie cu copiii titularilor de la Mölde şi cu Prăbuşirea Bistriţa (că Gloria gata!, s-a dus!). Lu’ Reghe îi iese şi când bagă jucători care nu prea au văzut iarba în meciuri oficiale anu’ ăsta, gen Mihai Costea în ultima etapă, sau are noroc de goluri pe care campionii la biliard şi le-ar trece în C.V., ca al lu’ Nikolic cu Copenhaga…
Şi dacă ţinem cont că Steaua e acum, după 13 etape, la şase puncte de locu’ doi, Pandurii (care s-a cam tăiat ca maioneza şi a pierdut trei din ultimele patru deplasări, cu Petrolu’, Dinamo şi Viitoru’), la zece de Petrolu’, Vaslui şi Dinamo, la 13 de CFR şi Rapid, io zic că legea bunului simţ spune că nu mai poate pierde titlu’ sezonu’ ăsta…
Revenind la Rednic, să spunem că s-a despărţit frumos de Petrolu’, după un succes afară, la Braşov, în faţa lu’ Sorin Cârţu. Banca de rezerve rezistă, rezistă, da’ io nu garantez că nea Sorin nu l-a înghesuit pe vreunu’ la colţ (la propriu) după meci. Cam naşpa să pierzi primu’ meci, mai ales dacă e acasă! Mda… La Petrolu’, în locu’ lu’ Rednic a ajuns Cosmin Împotrivă (Contra, pentru prieteni), care a lăsat baltă o muncă frumoasă în Spania, la Fuenlabrada, şi a venit cu tot cu antrenor secund, Laurenţiu Roşu, la Ploieşti. Ce să mai spun, regret perioada când antrena la Timişoara, îi urez sincer succes şi să (re)vină la anu’ la Poli, tot în Liga-ntâi…
Comentarii prin facebook