Trebuie că PSD e fiert rău că nu a prins niciodată un post de primar în Timişoara, ca să ajungă acum să-şi bage piciorul în cuvântul de-abia parafat cu partenerii de uniune social-liberală şi să tatoneze varianta Ciuhandu. Chiar nu mă interesează cu cine nu câştigă PSD Primăria Timişoara, căci mă gândesc că întâlnirea lui Victor Ponta cu Gheorghe Ciuhandu nu va avea ca efect nominalizarea ţărănistului ca independent pe lista USL. Dacă Gheorghe Ciuhandu ar vrea doar să mai conducă un mandat împreună cu „vicele” Adrian Orza, poate că ar accepta aşa ceva, dar, dacă nu vrea să iasă în istorie cu pantofii de lac murdari cu ceva moale şi maro, atunci cu siguranţă nu-şi va scăpa voluntar mucii în propriul blid cu fasole. Asta aşa, să discutăm de moralitate în politică. Adică de ceva ce PSD şi Victor Ponta nu au auzit, de vreme ce le-au dat cu tifla liberalilor la o zi după ce Titu Bojin şi Nicolae Robu s-au scremut să convină că vor porni lupta cu bărboşii, că unul merge să se bată cu Constantin Ostaficiuc la CJ Timiş, iar celălalt, liberalul, la primărie, cu Gheorghe Ciuhandu. Dar aşa e când visezi frumos cu alianţe pline de armonie, vine şi momentul în care totul ce contează este să nu se certe domnii viitor preşedinte Crin şi viitor premier Victor, iar de la ei în jos potopul. Ce nu înţeleg este de ce doamna Norica Nicolai a trebuit să dea replica în locul liberalilor timişeni, ca şi cum ăstora le-ar fi frică să zică ceva. În locul lui Petre Ehegartner l-aş chema pe Crin Antonescu să demareze negocieri cu ţărănistul Viorel Sasca şi l-aş propune numaidecât candidat al Uniunii Social Liberale pentru preşedinţia Consiliului Judeţean Timiş. Ce, credeţi că ar refuza?
Asta dacă nu cumva liberalii vor să se distreze mai tare şi să-l propună pe Ion Răducanu (UNPR şi Renault Timiş), care aproape că a ameninţat clasa politică timişeană cu un succes impresionant al partidului său la alegerile locale din Timiş de la anul. 30 de primari vrea să obţină Răducanu, plus poziţia de preşedinte CJ pentru domnia sa. Pentru acest din urmă ipotetic succes, dl Răducanu are şi o explicaţie: contează mai mult calitatea omului, nu maşinăria de partid şi previziunile din sondaje, deloc fericite pentru UNPR. Mai plastic spus, contează mai mult dacă domnul Răducanu e perceput de electorat ca un candidat cu simţ de gospodar, profesionist desăvârşit, om de cuvânt şi omenie, nu că partidul este de căcat.
Comentarii prin facebook