Rău e să ajungi la mâna trădătorilor. Mai rău e dacă trădătorii sunt şi şantajişti, te ameninţă că dacă nu faci cum vor ei, te dau pe mâna racheţilor, să-ţi rupă ei mâinile şi picioarele dacă nu-ţi bagi minţile în cap. Credeţi că e mare diferenţă între a cădea pe mâna ăstora sau pe mâinile hulpave ale UNPR?
Cu ce raman edilii in anale?
Bine că va fi gata deponeul de la Ghizela, că tare mi-era dor de o tăiere de panglici. Demnitarul local sau central adoră tăiatul de panglici şi e mare păcat că în ultima vreme nu prea a avut cu ce să-şi facă bucuria. Au mai fost ceva inaugurări, e drept, dar numai în cazul unor reabilitări.
Deputatul Gheorghe Ciobanu si-a cumparat o carte
Prezent zilele trecute la lansarea cărţii „Arta strategiei publice”, tradusă din Geoff Mulgan, consultantul foştilor premieri britanici Tony Blair şi Gordon Brown, prefectul Mircea Băcală a vrut să ştie cum e mai bine pentru actul guvernării, ca premierul să fie un politician consiliat de un consultant în politici publice sau ca premierul să fie chiar el valorosul tehnocrat consultant, susţinut de politicienii partidului aflat la putere.
O armata atat de mare, rapusa de un om atat de mic (162 cm)
Pensionarii din armată sunt ultima victimă a aprigului Guvern Emil Boc. Tare s-au mai ramolit militarii ăştia de când au trecut în rezervă, dacă ajunge un om de talia domnului Boc (1,62 m) să-i învingă pe aproape toţi dintr-o lovitură. Mai la serios vorbind, guvernul a greşit grav faţă de pensionarii din armată, pentru că i-a minţit.
Ce i-a trebuit duduii U.E. bube-n cap şi păr pe limbă?!
Guvernul a stabilit recent care produse şi servicii sunt indispensabile sau necesare unei vieţi decente în România, criterii care să stea şi la baza acordării sau neacordării ajutorului social. Altfel spus, dacă un cetăţean al republicii nu are şcoală, nu-l duce capul, nu găseşte sau pur şi simplu îi este lene să presteze ceva de lucru, lui trebuie să-i asigure statul câteva milioane de lei.
Liberali, fiti umanisti! Salvati PNTCD-ul de la parastas!
Dacă tot s-a logodit cu partidul televiziune al prea bunului „Felix”, PNL ar face bine să nu stea cu nasul pe sus şi să dea o mână de ajutor singurului partid rămas cu un picior în viaţă cu care a împărţit istoria ante şi interbelică, PNŢCD, căci PSD nu cred că are tupeul să se considere „istoric” prin eticheta confiscată de la social-democraţii lui Sergiu Cunescu.
Dascal sau politician? Nicolae Robu si “hidra” udemerista
Cum aş putea eu, un simplu fost student al universităţii păstorite de senatorul Nicolae Robu, să-l contrazic pe ditamai rectorul care contestă cu toată convingerea noua lege a educaţiei? N-o să spun nici că prin acest act legislativ PDL n-a pângărit năzuinţele de veacuri ale înaintaşilor de la 1918, cu egalitatea la învăţătură pentru toţi laolaltă, cu atât mai puţin că UDMR, formaţiunea cea mai pricepută în arta şantajului politic, nu va recidiva în anul ce vine cu alte pretenţii năstruşnice.
„Ma, Ghita”, dar „Dorin” nu mai zice nimic?
Campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2008 a adus în presa locală o scenă de maxim dramatism, ceva în genul tragismului emisiunilor „Din dragoste” ale lui Mircea Radu,. Este vorba de reîntâlnirea simbolică dintre candidatul PDL la Camera Deputaţilor, Gheorghe Ciobanu, şi „Dorin”, foşti colegi care nu s-au mai văzut de 15 ani.
„Felix” vrea ceva pe termen lung. Vine baiatu’! Pe termen lung sa fie!
Nici nu mi s-a răcit bine gura şi nici greaţa nu mi s-a risipit de-a binelea după ce plângeam pe umerii liberalilor pentru alianţa TV cu partidul lui Felix, că simpatizanţii PNL au trebuit să afle, încă o dată, că o nenorocire nu vine niciodată singură, ci împreună cu tripla alianţă PSD-PNL-PC.
Muntii nostri aur poarta, bat dementi din poarta-n poarta!
Fără nicio legătură cu „mafia imobiliară” şi problemele medicale ale căpeteniilor PRM, mass-media a informat cu durere că fostul primar al Bucureştiului Viorel Lis a căzut într-un canal. Pur şi simplu. Nu e ceva anormal pentru România şi metropola Bucureşti să cazi într-un canal şi să-ţi rupi pantalonii Versace, dar să ştiţi că eu, în locul Elenei Udrea, n-aş fi stat pe gânduri şi schimbam imediat brandul turistic al României.
Ce-au fost si ce-au ajuns: Eroi n-au fost, eroi sunt inca
Au trecut sărbătorile, românul mai meditează puţin şi apoi se apucă de treabă, că vine un an mai bun şi se grăbeşte să-l apuce de mânere cu amândouă mâinile. Nici nu ştii ce-ţi rezervă viitorul imediat, dar pui puţină speranţă, că tot n-ai ce face, în ce spun meşterii statului, preşedintele Traian Băsescu şi premierul Emil Boc.
Baietii destepti ne-au mai platit o polita. Ca de aia sunt destepti!
România e plină de băieţi deştepţi, motiv pentru care majoritatea populaţiei, plebea, o duce din ce în ce mai greu, ca fraiera. Pe lângă tradiţionalii băieţi deştepţi din spaţiul energetic, care vând energie ieftină la tot bogatul, că de aia e bogat, iar pe aia scumpă, la tot săracul, că şi de aia e sărac, firmele de asigurări din România sunt pline de băieţi şmecheri.
Îndrumar de pretexte pentru a nu mai veni la stadion
Media spectatorilor la meciurile lui Poli pe „Dan Păltinişanu” a scăzut an de an, ca să ajungă în turul de campionat recent încheiat la peste 8.625 de spectatori, locul 3, după 18 etape, în urma Craiovei şi Stelei. Situaţie stabilizată după, ce ediţia trecută, media Timişoarei era tot pe un loc 3, cu 8.375 spectatori (34 de etape). Asta după ce, în precedentele sezoane, topul spectatorilor de pe teren propriu era dominat de suporterii timişoreni.
Superlative 2010: Cinci pentru Timis, unul si unul!
La final de an m-am gândit să fac pe nea Tatulici şi să dau premii. Mare lucru nu e: o măslină, o atenţie, o laudatio, să ştie şi oamenii ăştia că n-au muncit pe brânci anul ăsta doar pentru foarte mulţi bani.
Ce au mai facut „cercetatorii britanici” in 2010? Dar ce n-au facut?!
Cred că aţi descoperit şi dumneavoastră că de câte ori presa trebuie să atribuie o ştire interesantă cuiva, atunci cu siguranţă că o pune în cârca cercetătorilor. Cei mai activi sunt cercetătorii britanici, cu doi „i”, toţi cercetătorii laolaltă şi deodată, ei descoperă absolut orice, de la cum se vindecă bătăturile cu mujdei de usturoi, la cum reacţionează ratonul la zece halbe de bere.
An de an, Romania ia masa cu Papa
A trecut Crăciunul şi mărturisesc, cu mare frică de excomunicarea din Biserica Ortodoxă Română, că niciodată n-am luat masa alături de Sanctitatea Sa Papa de la Roma. Mi-ar fi făcut o mare plăcere să mănânc de sfintele sărbători o lasagna și o tocăniţă de viţel tocmai cu suveranul la masa pontificală.
Cu moaşte pe moaşte călcând
Poate că doamna Rodica Vlad, cunoscută în urbe ca lanţ de farmacii, preşedintele PNŢCD Timiş (aripa Pavelescu), are dreptate când spune că Timişoara a cam bătut pasul pe loc la capitolul dezvoltare economică.
Ce-şi urează românul, de sărbători: „Când o fi mai rău la fel să fie!”
Au venit sărbătorile, a ajuns şi zăpada, apoi a plecat zăpada, aceeaşi îmbulzeală la cumpărături, de parcă lumea chiar crede că va muri de foame în următoarele zile. Şi toţi odată. Poate asta va fi Apocalipsa lui Lorin Fortuna, balaurienii din România mor nu de foame, ci de frica ipotezei că vor muri de foame.
Herr Schengen i-a închis uşa-n nas blajinului Kunta Kinte
Germania şi Franţa nu ne vor în Schengen, asta e deja limpede şi chiar oficial. Nu cred că ne vrea nici Olanda şi m-aş mira să ne vrea Italia. Oameni buni, ţările astea chiar decid în interesul propriilor cetăţeni cu drept de vot, la ce v-aţi fi aşteptat?
Revoluţie cu frână pe evoluţie
„Zilele Revoluţiei” trebuie decretate în Timişoara de o instituţie publică pentru a nu fi uitate. La 21 de ani. E totuşi ceva vreme. Segmentul care ar trebui să devină activ civic nu a trăit acele timpuri ori mulţi dintre cei ce vin cu sânge tânăr erau la vârsta la care cu greu percepeau nemulţumirile rostite de părinţi.
