Când toată lumea se felicita prin USL pentru câştigarea viitoarelor alegeri, nu cu mult timp în urmă, un vechi şi hâtru lider al PNL Timiş părea mai degrabă rezervat în privinţa şanselor opoziţiei reunite în alegerile parlamentare din 2012. Cum aşa?
Statul manelist si binecuvantarea exproprierii
De la Burebista încoace, statul a dovedit că este cel mai prost vânzător şi cel mai imbecil cumpărător. Asta, dacă priveşti fenomenul cu detaşare, fără să bănuieşti vreodată statul face pe prostul la comandă, iar imbecil este doar în folosul unor şmecheri pentru care relaţia platonică cu gestionarul bugetului public a luat locul unor violuri cu perversiuni.
Destinul lu’ Palmolivu si-al Mercedesai
Foarte frumoase şi educative activităţile organizaţiilor neguvernamentale pentru promovarea culturii rromilor. Atât de fericit şi împlinit sunt să văd cum un leagăn de cultură indo-europeană nu se prăpădeşte în ignoranţa unei societăţi consumiste şi mai degrabă atentă la ziua de mâine, nu la frumoasele rochii colorate, la dansurile ţigăneşti şi la meşteşugurile atât de vii şi astăzi ale unor comunităţi zisă rrome.
Meciul Arad-Timisoara se joaca nu numai pe terenul de fotbal
Cum nu prea umblu prin marile reşedinţe de judeţ din România, aflu din ziare păreri cum că Timişoara bate pasul pe loc după 15 ani de administraţie Ciuhandu, în timp ce Tg. Mureşul, Clujul, Sibiul, Aradul, Oradea, Braşovul dezvoltă investiţii interesante şi dau impresia unor oraşe vii. N-am pus la suflet un astfel de afront adus oraşului în care trăiesc, gândindu-mă că poate la mijloc e şi ceva politică, că sunt suficiente persoane interesate să lovească în primarul preferat al timişorenilor.
Victoria ragaitului electoral
Crin Antonescu a lăsat pentru o zi blugul strâmt şi evazat, pleata hipiotă şi gusturile muzicale pentru Led Zeppelin, Deep Purple şi The Doors, permiţându-şi, dacă tot e vacanţă parlamentară, o binemeritată campanie electorală în Colegiul 6 Neamţ, al defunctului Victor Surdu, cu mici, bere gratis şi melodiile binecunoscute ale guristei de muzică populară Mioara Velicu.
Revolutia fiscala porneste din fotbalul timisorean, sa moara miticii de ciuda
După ce ne-am iluminat public ca prim oraş de pe bătrânul continent, am avut tramvaiul tras de primul cal european, am dat cep la revoluţie în decembrie 1989, am susţinut în adunări publice Proclamaţia de la Timişoara şi Punctul ei 8, acum a sosit vremea să dăm ţării primul club sportiv penalizat pentru încheierea de convenţii civile jucătorilor de fotbal.
Vicarul cu ochi albastri, fara epoleti
Ca să ajungi mai aproape de Domnul se zice că trebuie să cotizezi minimum un milion de euro. E scump sau mai degrabă e ieftin? Şi cât de mult te apropii de divinitate dacă dai banul ăsta? Măcar să merite, să dai un ban, dar să ştii că stai faţă-n faţă cu bunul Dumnezeu după înălţare.
O critica la vremea ei face cat zece femei
Senatorul Nicolae Robu e ferm când zice că nu vrea centru pentru oameni fără adăpost pe strada Telegrafului, argumentând că în zonele rezidenţiale nu au ce căuta loserii, ci numai oamenii care au realizat ceva în viaţă. Poate că nici oamenii fără adăpost nu vor să stea pe Telegrafului, când puteau locui în vile maiestuoase ca toţi securiştii din Tipografilor, dacă nu-şi bătea viaţa joc de ei.
Cum puteau evita autoritatile locale dezastrul de la Poli
Ca să-i determine pe cei care i-au furat calul să-i returneze mijlocul de transport eco, un cowboy a ameninţat grav: „Dacă nu-mi văd calul până beau o bere o să fac ce-a făcut tata”, spunea un banc. Dar ce-a făcut tata? Evident, tata cowboy-ului a plecat pe jos, suna poanta. Preşedintele CJ Timiş Constantin Ostaficiuc a fost chiar mai ferm decât călăreţul din poveste.
Primiti cu Caprea?
Nicio clipă nu m-am temut că vine Apocalipsa atunci când a prezis-o pastorul ăla american. Cred că poporul român nu e pe cale de dispariţie nici după calendarul lui Lorin Fortuna şi s-ar putea să scape, descurcăreţ cum îl ştim, şi după impactul devastator cu un meteorit.
Al treilea trimestru de crestere economica: Mergem intr-o erectie buna!
Preşedintele Traian Băsescu şi-a lăudat austeritatea ca pe cel mai breaz copil al său, arătând poporului şi lumii întregi cum că România stă mai bine decât multe ţări din Uniunea Europeană. Cum la fel de bine putea omul să zică că stăm mult mai prost ca la fel de multe state din aceeaşi UE.
Fa-te frate cu „Fratii” pana treci Bega. Canalul Bega
Titu Bojin, liderul PSD Timiş şi al tuturor Apelor din Banat, ori nu e băgat în seamă de tinerii consilieri locali, ori chiar dumnealui şi-a dat acordul ca Traian Stoia, membru al Consiliului Local Timişoara, să facă propuneri de proiecte de hotărâri în plenul legislativului local.
Šta radiš, profesore?
Candidatul USL la Primăria Timişoara, liberalul Nicolae Robu, se antrenează din greu să devină popular. Să ştie pe când o fi nevoie să vorbească cu omul mai puţin elevat, de la periferia oraşului, să-l mai scape pe sub guşă un „lasă-mă, dom’le, cu prostiile astea”, cum atât de firesc o zice adversarul său Gheorghe Ciuhandu când pleacă la vreo baie de mulţime prin pieţele timişorene.
De ce „Iedi” şi nu „nea Iemi”?
Dusan Uhrin şi-a anunţat plecarea de la Poli după mai bine de jumătate de an de activitate eclipsată de prestaţiile TV ale patronului său Marian Iancu. Chiar aşa. De multe ori, în returul campionatului aveam senzaţia că nu avem antrenor, ci numai un patron vocal.
Cine ridica sabia de sabie va muri politic
Când a izbucnit scandalul beizadelelor primarului din Deta puteam să jur că Gartner Bogardo, una din victime, este profesor de muzică la liceul din localitate şi dumnealui a fost înjunghiat cu o sabie ninja petrecându-şi romantic iubita până în faţa casei, acolo unde au sărit sălbaticii să-l taie cu arma albă.
Dusul scotian la romani. Fara apa
Tot farmecul vieţii în România constă în alternanţa de veşti bune şi veşti rele. Dacă, de exemplu, am considera o veste rea că şeful Admiinistraţiei Fiscale, Sorin Blejnar, este urmărit penal de DNA, că se confirmă ceea ce toată lumea ştia, că sistemul vămeşesc e corupt până-n prăsele, că piramida infracţională are bază mare şi este înaltă, atât de înaltă că ajunge cu sistemul ei de colectare în sfera politicului, păi atunci vine imediat şi-o veste bună.
Cine nu sare, cine nu sare…
Întotdeauna combinaţia politică-fotbal a făcut treabă bună în Timişoara. Partea proastă că – exceptând PCR-ul secretarilor de partid care aranjau meciurile UTA-Poli – celelalte reţete politice n-au durat mai mult de patru-cinci ani, adică un ciclu electoral.
Mai bine mort de beat decat comunist!
Ştiaţi că preşedintele de onoare al PSD, nea Nelu Iliescu, s-a îmbătat o dată la viaţa lui, în studenţie, cu un pahar de lichior de trandafiri, probabil băut în compania unei îndrăzneţe activiste sovietice, indignate că n-a găsit cu cine să bea până dimineaţă o navetă de votcă?
Marketing de Champions League
De câte ori mergeam să mănânc ceva produse culinare în reţeaua KFC îmi aminteam că prin acest gest banal nu fac decât să pompez bani în clubul Dinamo, duşmanul de moarte al fanilor timişoreni. Era simplu, de câte ori cumpăr pui american din Kentucky, un profit face omul care are franciza pe România, adică Nicolae Badea, preşedintele fostului club al miliţienilor.
Nu vorbi de revolutie in tara secretarului de partid
Premierul Emil Boc a anuntat pe cale orală că s-ar putea ca recompensele acordate luptatorilor din revoluţia din decembrie 1989 să fie anulate, astfel de despăgubiri urmând să mai primească doar urmaşii eroilor martir şi răniţii, pe ideea că 20 de ani de “milostenie” a statului ajunge, bani nu mai sunt la buget, iar terenuri nici atât după atâtea explozii imobiliare.
