În fiecare săptămână avem o câte o întâlnire nemaipomenită, nemaivăzută și mai mult decât extraordinară de pe urma căreia crema politico-administrativă va decide soarta lui Poli. Știu, sună ca dracu, dar n-avem altă variantă decât să urmărim cu sufletul la gură măiestria politicului local în fața unui fenomen ca și mort sub pârghiile unui capitalism de Dâmbovița și ale unei zgârcenii get-beget bănățene. Ce va ajunge competiția fotbalului românesc dacă toate componentele Ligii 1 vor fi patronate de consiliile județene și locale? Avacronicile TV ne vor anunța cum PDL Târgu-Mureș, puternic înfipt în consiliul local, va întâlni în nocturnă USL Ploiești, echipă care, în etapa viitoare, va face deplasarea la Timișoara, unde va încerca surpriza în fața grupării prietene PSD-PNL-PNȚCD. Sau cum ar fi să fim anunțați că echipa județului cu PIB-ul de „jde” milioane de euro dă piept cu echipa fanion a unui județ cu produsul intern și brut mult mai jalnic, dar vioi? Pe lângă pase și șuturi la poartă, statisticile meciurilor ar putea arăta și eficiența managementului sportiv în administrația județului X față de cea a județului Y, ba chiar Ciutacu și Gâdea ar putea să ne explice cum stă PDL față de USL în prima jumătate a clasamentului și cine face, de fapt, jocurile lui Traian Băsescu pe flancul stâng. Trebuie să recunosc că astfel de organizări nu au un viitor, cu toate exemplele pe care mi le-aș da chiar eu: Feyenoord cu al ei sponsor înscris pe piept „City of Rotterdam”. Dar și mai grav este că în lipsa acestor patronate obștești, fotbalul din Timișoara și din multe alte localități ale României nu ar mai exista.
Din acest motiv, întâlnirea dintre Marian Iancu și caimacul politicii locale n-ar trebui să aibă altă variantă finală decât o rațională înțelegere pentru salvarea Politehnicii. Pentru ca mai apoi, după ce-o reechilibrează financiar, autoritățile locale să ia în calcul atragerea unui investitor privat într-un parteneriat care să-și propună performanța la clubul alb-violet. Până atunci însă, dacă chiar ține la echipa asta, patronul BkP trebuie să accepte că a mai pierdut și din alte afaceri croite în fotbal și să nu-i pară rău dacă lasă de la el pentru supraviețuirea lui Poli. De cealaltă parte, liderii politici și alți aleși să nu mai facă pe călugărițele și să-și amintească cum s-au aruncat de-a lungul mandatelor milioane de euro pe fereastră în alte șmenuri după care nu au plâns cu atâta amărăciune, cum se jelesc acum în perspectiva investiției în fotbal. Ba din contra, aș spune, amintind aici „tunuri” precum Casa lui Ceaușescu, ștrandul Tineretului, „Acvariul” din centru și câte altele pentru care nimănui nu i s-a imputat vreo răspundere juridică pentru votul din plen. Se pare însă că unii consilieri locali n-au mâncat nici usturoi și brusc au devenit oameni cu multă personalitate, dornici să se dezlege de lanțurile politicului tocmai în „cazul Poli”. Zilele trecute, viceprimarul Adrian Orza a atras voalat atenția că pericolul ratării tranzacției nu ar veni numai din ipocrizia unora dintre liderii politicii locali, cât mai ales din neputința acestora de a mai controla votul propriilor aleși în plenurile consiliilor județean și local, legislative unde ar trebui oficializată o decizie luată la negocierile cu Marian Iancu. Un fel de „Ba pe-a mă-tii!”, veritabilă răzbunare a aleșilor care până la a afla că nu mai au șanse pentru o poziție eligibilă a listei electorale stăteau disciplinat în poziția ghiocelului, sorbind cu nesaț din gura șefului toate sarcinile de partid. Vedeți, cam așa cântă lebăda în consilii! Și nici măcar nu-i pute gura.
Comentarii prin facebook