Pentru cei mai mulți dintre noi necunoscătorii de economie globală, emiteri de eurobonduri, scăderi de ratinguri și alte finețuri de contabili de țară, Angela Merkel și Nicolas Sarkozy s-au adunat la Bruxelles pentru a salva Europa. Să o salveze de prăbușire, de căderea euro mult sub dolar sau chiar desființarea monedei comune, falimentarea unor economii (ca a României) care-și bazează exporturile pe tranzacții cu țări UE, de blocarea plăților pensiilor și alte nenorociri în pragul anarhiei petrecute în urmă cu 15 ani în Argentina. Dar ce altceva să facă și ei, ca lideri de țări superputernice, dacă nu să facă pe pompierul și dea jos pisica din copacul grecului sau să scoată câinele din piscina italianului? Dacă Germania și Franța nu ne salvează pe noi și întreaga Europă, păi atunci cine să o facă? România și Slovacia? Nu se poate. Stăm cu ochii lipiți de televizor cum stăteau incașii pe eclipsa totală de soare, ascultând cum marele preot incantează pentru readucerea luminii. Sunt fel și fel de teorii. Cum că situația n-ar fi atât de dezastruoasă, dar că Merkel si Sarkozy ar avea tot interesul să apară în chip de salvatori, având de trecut peste dificile procese electorale la anul. Alții, tot mai mulți, susțin varianta unei crize reale, ce pune în pericol existența monedei euro sau chiar a Uniunii.
Cu siguranță că bine nu-i este Europei în aceste zile, iar semnarea unui tratat, fie și cu numai 23+2 de state, pentru o disciplină financiară și-un buget gestionat de reguli mult mai stricte nu are de ce să bucure consumatorul român. Cel care s-a obișnuit să cheltuiască mai mult decât produce, să facă credite cu buletinul pentru ca acum să fie scos din casă de executori sau să rămână cu cheltuielile la bloc neplătite cu anii. Și nu mă refer la cei fără niciun fel de venituri sau la cei cu dificultăți financiare cronice, ci la tot felul de inconștienți pentru care matematica propriilor bugete, cu adunarea și scăderea ei, e un simplu moft. După aderarea la tratatul propus de Germania și Franța Uniunii Europene, România n-are garanția unei vieți mai bune începând de mâine, de poimâine, dar măcar încearcă să se agațe de grupul de țări cu o filosofie bugetară de tip nemțesc, care-i asigură supraviețuirea pe termen lung. Cel mai mare câștig din acest punct de vedere este trimiterea la plimbare a politicienilor care încearcă să prostească lumea cu populisme ieftine. Când mai auziți de acum înainte un pedelist ori vreun pesedist că majorează de pe-o zi pe alta cu 50% salariile profesorilor, un liberal că va dubla pensiile, că veți primi 25.000 de euro la revenirea în țară ori tot soiul de idioțeni din programul electoral al PP-DD, mai bine să-i spuneți ăluia că-i un bou sau un prostănac, decât să vă considere el mai târziu un fraier. Ba mai mult, vă puneți ochelarii pe ochi și cu un aer savant îi transmiteți populistului că noul tratat UE nu ne va permite deficite mai mari de 3% și nici datorii publice făcute fără număr, cum ne-am obișnuit o dată la patru ani, de alegeri, când se striga darul mai ceva ca la o nuntă.
Comentarii prin facebook