Campania electorală a debutat furtunos cu un scandal, în centrul căruia a fost vicepreședintele ARD Mihai Neamțu, după ce a recitat câteva versuri din celebra poezie „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, a poetului Radu Gyr, fost membru marcant al Mișcării Legionare. O sumedenie de politicieni și deontologi aflați în slujba USL au urlat ca din gură de șarpe, catalogându-l pe Neamțu drept legionar.
Nu sunt nici pe departe un fan al acestuia, mai ales după episodul în care se bucura precum un copil nătâng la fereastra unei toalete pe motiv că nu s-a făcut cvorum la referendum. A-l pune însă la zid pentru o poezie care nu are nicio legătură cu perioada legionară a lui Radu Gyr (Radu Demetrescu, numele real) este prea mult. Poezia invocată, scrisă mult după dispariția Mișcării, a fost un adevărat imn subversiv împotriva regimului comunist. Acest scandal ridică însă și o mai veche temă: dubla măsură în care sunt judecate extrema stângă, respectiv extrema dreaptă. Mai exact, excesele criminale ale regimului comunist sunt infinit mai tolerate decât cele, mult mai puține, ale dictaturii legionare.
Un lăudător deșănțat al comunismului și pupincurist notoriu al lui Ceaușescu, așa cum a fost Adrian Păunescu, este îngropat cu onoruri militare, în timp ce de Radu Gyr nu ai voie să spui niciun cuvânt. A face comparații între milioanale de victime ale criminalului regim comunist și cele ale legionarilor este un nonsens. Nu sunt nici pe departe un fan al Mișcării, cei mai mulți membri ai ei fiind niște scelerați. Dar printre acești membri s-au numărat și Mircea Eliade, Emil Cioran, Nae Ionescu, chiar și Eugen Ionesco. Ar trebui interziși și ei, după mintea USL-iștilor?
Pentru păcatele tinereții, Radu Gyr a plătit cu vârf și îndesat, stând în pușcării peste 20 de ani, atât în regimul lui Antonescu, cât mai ales sub comuniști. A fost, de altfel, omul care a îndurat cei mai mulți ani de temniță grea dintre toți cei care au trecut prin Gulagul bolșevic. Eliberat la un moment dat, în 1956, el scrie „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, poezie pentru care – caz unic! – a fost condamnat la moarte, pedeapsă comutată în 25 de ani de pușcărie. Poezia a fost considerată de autorități drept o instigare împotriva regimului adus de tancurile sovietice.
Pe de altă parte, nu cred că Neamțu ar avea prea multe argumente pentru a face recurs la versurile lui Radu Gyr în perioada de față. De ce să se ridice Gheorghe, și Ion, și Petru? Să-i apere pe Băsescu, Udrea, Videanu? Chiar așa prost îi crede Neamțu pe Gheorghe și Ion? Pe de altă parte, nici Ion și nici Gheorghe n-au nici cel mai mic motiv să se ridice, nici pentru Crin Antonescu, Ion Iliescu, Năstase sau extrem de toxicul personaj Felix Voiculescu.
Au însă posibilitatea de-a se ridica, fiecare pe colegiul lui, împotriva candidaților – indiferent de partid – impostori, mincinoși, trădători, oportuniști, veleitari, aventurieri, nesimțiți sau chiar proști. Și sunt mulți din aceștia. „Nu pentru o lopată de rumenă pâine/ nu pentru pătule, nu pentru pogoane/ ci pentru văzduhul tău liber de mâine/ ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” Nu se potrivesc cumva aceste versuri cu campaniile electorale de la noi?
Comentarii prin facebook