Nu cred că revoluționarii sunt niște modele numai bune de dat copiilor. Sau, mă rog, o bună parte dintre ei. Sun gălăgioși, scandalagii, se consideră buricul pâmântului. Nu uită niciodată să-ți spună în față că poți să trăiești în libertate doar datorită lor. Ani la rândul, pentru cei mai mulți dintre ei principalele preocupări s-au redus la obținerea tuturor privilegiilor posibile și imposibile: case, terenuri, spații comerciale, cluburi de streaptise (și în Timișoara și la Lugoj există o adevărată obsesie a revoluționarilor pentru astfel de stabilimente), indemnizații bănești etc. Alte probleme, gen adevărul despre ce s-a întâmplat în decembrie 1989, au trecut pe plan secund. Eventual se mai vorbește despre astfel de lucruri o dată pe an, în luna decembrie.
De-a lungul timpului, cam toate asociațiile de revoluționari au fost mase de manevră la dispoziția diferitelor partide politice. Care promitea mai mult, acel partid beneficia de acesastă masă zgomotoasă de presiune. Paradoxal, cele mai multe orgaizații revoluționare, mai ale la nivel național, dar și din Timișoara, au fost alături sau în spatele PSD. Spun paradoxal fiindcă revoluția curată începută la Timișoara a fost furată și deturnată în lovitură de stat de către Ion Iliescu și clica din jurul său. Ca să nu mai spun că nici acum nu se știe ce s-a înntâmplat în primele zile de după 22 decembrie 1989. Ori adevărații revoluționari ar trebui să ceară aceste lucruri, pe care Ion Iliescu le cam știe, că a fost acolo.
Tot respectul pentru eroii care s-au jertfit în acele zile de decembrie 1989. Tot respectul pentru răniți și urmașii celor care au murit atunci. Tot respectul pentru liderii spontani din acele zile. Nu în cele din urmă, tot respectul pentru zecile de mii de timișoreni care au ieșit atunci în stradă pentru a înfrunta gloanțele unui regim odios, iar nu pentru a goli magazinele de telivizoare, blănuri sau ce s-or mai fi găsind prin ele. Dar, din zeci de mii de oameni ieșiți pe străzi, doar o mică și gălăgioasă parte s-a învârtit de tot felul de privilegii.
Bun, acum vreau să ajug și la partea în care le dau dreptate revoluționarilor, așa zgomotoși cum sunt ei. Este inadmisibil ca, exact în zilele de comemorare a revoluției, să inviți și să faci cetățeni de onoare ai Timișoarei niște ofițeri de Armată. Nu e un secret pentru nimeni că la Timișoara, cele mai multe victime au căzut de gloanțele Armatei. Nu înțeleg ce a vrut să facă primarul Nicolae Robu cu demersul său de-a omagia ofițeri de armată, fiindcă a făcut un sacrilegiu. Dacă are o așa mare fascinație de subretă față de haina militară, de epoleți, de nasturi strălucitori, putea să facă acest gest în orice altă perioadă a anului, nu taman în zilele în care se comemorează morții uciși de armată.
A vrut să facă el o reconciliere? Putea s-o facă în alte zile! Oricum, o reconciliere între ucigași și victime, nu se paote face fără ca primii să-și ceară scuze pentru tot ce au făcut. Nu se paote face fără ca armata să nu-i extragă din rândurile ei pe cei cu mâinile pătate de sânge și să-i arate întregii lumi. Ori aceste lucruri nu s-au făcut. Iar fiindcă nu s-au făcut, nu poate exista o reconciliere, nu poți să omagiezi armata de față cu victimele ei. Iar, la urma urmei, ce merite are armata, în afară c-a omorât români la revoluție, pentru a fi astfel onorată?
Orice român care a făcut stagiul militar știa cu ce ocupa “brava” ofițerime română. Să vândă pe bani și alcool (ciroza era boală profesională în armată) orice se găsea bun de vândut într-o unitate militară: mâncare, combustibili, haine, bocanci etc. Și în decembrie 1989, s-a dovedit că „glorioasa” armată română putea fi învinsă de căteva sute de pușcași specializați în diversiune și gherilă urbană. Bine, nici acum dacă – Doamne ferește! – ar fi să intrăm într-un război, nu știu cîte tancuri sau avioane ar putea să o ia din loc, câte ar mai avea combustibil în rezervoare etc. Și atunci de ce să omagiezi armata la fix 24 de ani din momentul în care făcea victime pe străzile Timișoarei? Numai fiindcă ești fascinat de epoleți?
Comentarii prin facebook