Micile arogante ale domnului Robu

Unul dintre cele mai dizgrațioase păcate în care cad politicienii – în general atunci când au câștigat un scrutin sau au ajuns la putere – este aroganța. Nu puține sunt exemplele în care aroganța i-a costat enorm pe unii politicieni. Cel mai recent și mai cunoscut exemplu este dat chiar de ultimele alegeri prezidențiale, unde Victor Ponta a avut de mult de suferit din cauza acestei metehne. Lucru pe care de altfel liderul PSD l-a recunoscut ulterior. Dând filmul înapoi, un exemplu la fel de celebru este al lui Adrian Năstase. Tot aroganța l-a costat foarte mult la prezidențialele din 2004, eșec care a condus ulerior și la pierderea libertății. Așadar, există destule exemple pentru ca Robu să învețe din experiența altora că aroganța nu te ajută sub nicio formă, ba chiar din contra.
Concret, la ce mă refer în privința primarului și totodată liderului PNL Timiș. Vineri, la ultima conferință de presă pe care a susținut-o, Robu a ieșit în decor cu două aroganțe, dintre care una deloc minoră. Mă refer la declarația prin care s-a arătat dispus să organizeze un miting… împotriva sa. Asta fiindcă alții „nu sunt în stare să organizeze” o astfel de manifestare. Pe cai mari după victoria lui Klaus Iohannis, Robu uită sau încearcă să uite că succesul cu pricina nu s-a datorat nici prestației sale politice sau administrative și nici „laborioasei” activități depuse de PNL Timiș în campanie. Sau, mă rog, acestea au avut un rol mult prea mic în concertul factorilor care a dus la victoria lui Iohannis. În primăvară, când PNL a candidat în nume propriu s-a văzut ce rezultate a scos în Timiș.
Și chiar dacă rolul său ar fi fost determinant, un adevăart învingător trebuie să arate mai multă modestie și mai puțină infatuare. Iar cât privește mitingul, dacă Robu face aluzie la cele două manifestări din Piața Victoriei din campania electorală este în eroare. Tinerii care au ieșit atunci în stradă nu au făcut-o pentru niciun partid politic. Au ieșit, pe deoparte împotriva unui sistem corupt întruchipat de Victor Ponta, iar pe de altă parte pentru un Klaus Iohannis considerat un personaj atipic al politicii românești. Iar dacă tot se încoardă, aș fi curios cam câți oameni ar putea aduna Robu la un miting – fără a apela la autobuze încărcate pe la sate – pentru orice obiectiv dorește. Și sunt multe: centură, stadion etc.
A doua aroganță a lui Robu a fost cea cu invitația, pe model Adrian Năstase, la numărarea pomilor pe care i-ar fi plantat primăria în mandatul său. Aici aș face o observație, care însă nu-i o scuză pentru Robu. Am observat și eu în ultima perioadă numărul tot mai mare de „ecologiști” care nu mai pot din cauza copacilor tăiați în oraș. Probabil aceeași indivizi ar sări cu falca din cer până în pământ și dacă un arbore bătrân s-ar prăbuși la o rafală de vânt mai amre. Culmea, unii dintre ei au stat în preajma fostului primar Gheorghe Ciuhandu, în perioada când acesta a ras, nu doar copaci, ci parcuri întregi pentru a face loc unor hoteluri, benzinării, super-marketuri. Pe atunci n-am auzit niciun „ecologist” să protesteze, cu toate că dezastrul era infinit mai mare. Și totuși, acest lucru nu scuză „invitația” lui Robu la numărat copaci. Fie și pentru faptul că, practic, e extrem de greu, dacă nu imposibil, să faci un astfel demers.
Se spune că înțelepții învață din greșelile altora, cei mai puțin deștepți din propriile greșeli, iar proștii nu învață niciodată. Rămâne de văzut la care categorie vrea să se așeze Robu, atâta timp cât, așa cum am arăta mai sus, există destulă „bibliografie” vizavi de efectul pervers al aroganței asupra carierei politice