Nicolae Robu Inauguratorul

Într-o frumoasă zi de decembrie, un bătrân tramvai al regiei autonome de transport a trecut suav pe strada Stefan cel Mare, lucrată cu maximă responsabilitate printr-un proiect municipal. Dar în tramvai cine era? Da, vatmanul și mai cine? Nu, nu șuții, nici colindătorii, ci alaiul primarului Nicolae Robu. Nici nu știu ce să zic despre genul ăsta de acțiune edilitară. O clipă m-am gândit că dl. Nicolae Robu, inginer fiind la bază, vrea să fie sigur că lucrurile merg bine, că nu există niciun risc pentru plătitorul de bilet. Mai direct spus: omul se sacrifică pentru o cauză tehnică, să nu se desfacă traversa, să nu sară boghiul, să vadă dacă e totul în regulă. Apoi mi-am amintit că Nicolae Robu a văzut primul și luminile de sărbători, ceea nu se întâmplă numai aici, în Timișoara, ci prin toate marile orașe, dar…
Dar edilul nostru a mai scos, cocoțat pe-o scară, și primul șurub din structura Acvariului ridicat pe vremea lui Gheorghe Ciuhandu în buricul Timișoarei. A băut primul pahar din nu știu ce fântână inaugurată în Soarelui, a trecut cu mașina pe sub pasajul Michelangelo, s-a plimbat primul cu autobuzele electrice, cu microbuzele turistice și s-a pozat cu frezele de zăpadă despre care nu mai știm nici dacă funcționează. După ce mi-am amintit toate acestea, am înțeles că primarul nu testează aceste lucrări pentru protecția populației, ci vrea să-și lipească imaginea de o lucrare cu potențial de marketing electoral. Ceea ce toată lumea face. Nu mai e ca pe vremea primsecretarilor PCR care nu erau lăsați să iasă în fața presei de partid pentru a nu eclipsa cumva acțiunile cuplului Elena și Nicolae Ceaușescu. Nu, acum lumea se laudă și pe merit, și aiurea, iar feedback-ul se pare că îi ajută în carierele politice.
E bine și așa. Prin acest exhibiționism edilitar ajungem și noi să aflăm ce s-a mai făcut în Timișoara. O pretenție aș avea și eu de la executivul Primăriei Timișoara, de la dl. Nicoale Robu. Să treacă primul și prin pasajul Jiul ori Popa Șapcă nemodernizat până la finele mandatului, ca o recunoaștere a neputinței parțiale, conform promisiunilor din campania electorală. Să înoate primul, cu presa de față, în vreo baltă din zonele unde ar trebui să avem cele patru bazine semiolimpice. Nu mai vorbesc c-aș vrea să-l văd pe primar cum inaugurează simbolic un nou stadion, o nouă mega sală polivalentă și altele pentru care precis se va scuza cu lipsa ajutorului guvernamental.
Dacă pentru unele dintre obiectivele înșirate mai sus până și pe primarul Timișoarei l-ar apuca râsul-plânsul, mai cu picioarele pe pământ aș aștepta de la edilul Robu rezolvarea problemei spațiilor verzi. Acum e iarnă, nu se vede, dar vine primăvara și cetățeanul n-are treabă cu explicații de genul că primarul nu încalcă legea la presiunea consilierilor PSD. Omul de rând nu e încălzit defel că Nicolae Robu respectă legea, dacă în același timp este și ineficient. Orașul are nevoie de parcuri aranjate. Atât. Dincolo de acest enunț stau chestiunile organizatorice care ar putea fi complet neinteresante pentru contribuabil. Dar care să facă diferența cu ocazia unor viitoare alegeri.