Nicolae Robu are marele merit, pe final de an pre-electoral, că a reușit să facă un frumos bici. Asta este vestea bună. Vestea proastă este că biciul despre care vorbim este ăla de este făcut dintr-o grămadă de rahat. Nu e vorba neapărat de resursele umane și volumul de muncă depus de acestea în cadrul clubului Poli, ci mai ales de suportul financiar pe care Primăria Timișoara a reușit să-l pună la dispoziția echipei ACS Poli, rodul iubirii administrative și năbădăioase dintre CLT, CJT și Universitatea Politehnică. Da, ca titlu de ziar se poate zice că primarul Robu a făcut din rahat bici, dar nu este nici măcar așa. În realitate, Nicolae Robu a participat la această realizare cu rahatul (e adevărat, nu din vina lui exclusivă), iar Florin Marin, Daniel Stanciu și președintele Liviu Anton au rezolvat-o cu biciul, produsul finit.
Din start, ACS Poli se plasa pe la coada clasamentului făcut de presa centrală cu investițiile în fotbalul din prima ligă. Timișoara, al doilea mare oraș după București-Ilfov la capitolul produs intern brut, înainte de Cluj, Brașov, Constanța etc, figura în acest clasament doar înaintea „investitorului” Primăria Voluntari, cu a sa echipă FC Voluntari. În rest, până și Pandurii Târgu Jiu, echipă finanțată de Compania Energetică Oltenia, întreprindere de stat cu datorii (ilegalitate cât Casa Poporului), se numără deasupra ditamai polului de creștere economică a României. Târgu Mureș, Chiajna, Iași, ca să nu mai vorbesc de „Craiolguța” pesedistă sunt altele despre care degeaba mai vorbim, de vreme ce noi nici măcar acei 2,2 milioane de euro buget nu am fost în stare să-l oferim, fiind luați la mișto de Camera de Conturi Timiș.
Eu nu zic că e ceva politic la mijloc, dar poate e cineva curios cine execută banii în aceste localități. Iașiul e pesedist și fără primarul înamorat, de Craiova ziserăm deja, plus că e o „finanțare” a unei firme private, ca la noi pe vremea lui Iancu, Voluntariul e condus de soțul „trompetei PSD”, domnul Pandele-Firea, Rovinariul a fost condus ani de zile de Victor Ponta și famiglia, iar Chiajna e a unui primar care și-a mutat toată organzația de la PNL la „fripturiștii” pesediști ai lui Tăriceanu. Tg. Mureș mai are primar PNL, dar acolo a început deja o ancheta DNA și n-aș vrea să o comentez, iar la Timișoara Curtea de Conturi își face lucrarea. În rest, totul e bine și sub o impecabilă coincidență. Întrebarea e ce e de făcut odată cu reluarea campionatului.
Primarul Robu are, desigur, un plan A și un plan B. Prima variantă e să aștepte răspunsul de la Curtea de Conturi a României. Planul B e să aștepte vești de la Camera de Conturi. Tare, nu? Cică omul ar avea și un plan C, dar despre asta cu altă ocazie. Ar mai fi soluția să dea cu pumnul în masa juriștilor primăriei, dar dumnealui nu face așa ceva, fiind un om cu substanță academică, nu un bătăuș de duzină. De fapt, ăsta e rahatul de care vorbeam la început, iar biciul n-ar fi locul de clasament, totuși unul slăbuț, cât mai ales jocul echipei. Cu adevărat, ăsta este câștigul din toată această urâtă afacere. Avem o echipă, iar dacă vreodată vor veni și banii poate că nu ne va părea rău de această investiție publică.
Primarul Nicolae Robu mă va întreba la supărare ce aș face eu într-o astfel de situație, dacă tot sunt atâta de deștept. Altceva decât să pun parlamentarii să facă demersuri și interpelări la care instituțiile chestionate trebuie să răspundă în scris. Păi să facă scandal. Primul pas a fost demisia președintelui Liviu Anton. A fost momentul prost ales, adevărat, înainte de sărbători și după terminarea stagiunii, dar trebuia pornită o acțiune cu impact media național. Auzeam recent de la liderul sindical CNSLR Frăția Timiș, Adrian Negoiță, că voia să scoată sindicaliștii în fața sediului Camerei de Conturi pentru un protest. Da, Negoiță poate ne păcălește, fiind consilier județean PSD, dar omul susține că ambele tabere politice, și ai lui, dar și ai lui Robu, i-ar fi cerut să-și bage mințile-n cap și să nu facă așa ceva.
Altceva ce se mai poate face? Înainte de dispariție, orice ființă sau instituție are o reacție ce trebuie să semene cu una de supraviețuire. Nu poți aștepta finalul precum ciobanul din Miorița, acum, în secolul XXI. Păi atunci să-și ia Luchin și ai lui titulari inima-n dinți și să protesteze la mijlocul terenului în meciul cu Voluntariul din 13 februarie 2016. Și-apoi în cel cu Petrolul. Să întârzie meciul de la Iași cu 15 minute, să se întrebe și opinia publică centrală de ce se întâmplă asta. Să fie dezbateri televizate despre o grevă care dă peste cap un campionat de fotbal. Așa vor afla toți microbiștii că, în dese rânduri, pe terenurile ligii întâi se află două echipe, una căreia i se permite finanțarea publică, iar celeilalte, Poli, nici măcar nu i se răspunde la o adresă făcută încă din luna august pe această temă.
Asta e nesimțire, domnilor de la Curte care vă bateți joc de Timișoara! Mai dureros decât că faceți jocurile într-o competiție și-așa putredă este faptul că sunteți nesimțiți și ignorați un demers instituțional făcut de un oraș (și) de pe urma căruia vă primiți salariile alea grele. Ia încercați o astfel de reacție, d-le primar Robu. Nu împotriva tuturor angajaților Curții, că poate sunt și oameni de treabă pe-acolo, ci doar împotriva nesimțiților. Să vedem dacă se simte cineva să răspundă. Albă sau neagră. La mulți ani tuturor poliștilor!
Comentarii prin facebook