Viceprimarul PSD Train Stoia a votat săptămâna trecută proiectul de buget al Timișoarei. Gestul lui a produs imediat reacții isterice și, aș adăuga, suspect de exagerate. Pe de o parte, PSD-iștii și-au smuls cămășile de pe ei de turbare, și-au dat demisii din funcții și, în cele din urmă, l-au exclus pe septuagenar din partid. De cealaltă parte, primarul Nicolae Robu a făcut din Stoia un mega-erou al zilelor noastre, om de onoare bla-bla-bla. Or, ce a făcut Stoia ca să stârnească atâta patimă intră exact în limitele firescului, ale normalității. Nu e nimic de lăudat, dar nici de hulit în faptul că un membru al Executivului votează bugetul propus de acest executiv.
Atâta timp cât a acceptat scaunul de viceprimar era, în schimb, un derapaj faptul să nu votezi bugetul, adică cel mai important proiect al primăriei dintr-un an. Un proiect la care în mod normal au lucrat toți șefii și șefuleții din instituție, primar și viceprimari. Ar fi fost ca și cum un ministru care este și parlamentar ar fi votat împotriva proiectului de buget propus de guvernul din care face parte.
Dar se pare că prea mult ne-am obișnuit în România cu lucrurile anormale, astfel că trebuie să aplaudăm/să ne isterizăm dacă trenul ajunge la fix în gară, brutarul face pâine, polițistul prinde infractori, iar un viceprimar… votează propriul buget. Care-i problema? E adevărat că în România trenul nu ajunge la fix iar polițiștii stau la masă cu infractorii. Dar asta nu însemnă că e normal. Astfel că gestul lui Stoia nu mi se pare nici de ridicat în slăvi, cum face primarul, dar nici de atacat isteric, precum o fac PSD-iștii.
În schimb, poate anormală a fost poziția de struțo-cămilă a PSD de până acum. Care a vrut să aibă și om în Executivul primăriei, dar să fie și în opoziție. Mai mult, să spui că gesturile lui Răducanu și Simonis care au demisionat din funcții ar fi fost gesturi responsabile frizează ridicolul. Dacă a fost cineva responsabil în această poveste – și repet, nu neapărat de lăudat – a fost Stoia. Restul sunt derapaje.
Și dacă totuși n-a fost doar o revoltă a tinerilor PSD-iști la adresa lui Stoia și, implicit, a susținătorilor acestuia, cunoscuții afaceriști Emil și Marius Cristescu? Nu e nicio noutate că Stoia a fost trimisul acestora în primărie pentru a le face tot felul de jocuri. E de notorietate faptul că mult-lăudatul Stoia scotea vrafuri întregi de documente cu care se ducea la Hotel Timișoara. Și iar nu e un secret că aceiași frați au fost/sunt lideri informali ai PSD Timiș, mai ales în perioada în care Ilie Sârbu era activ politic, iar Victor Ponta era premier. Dacă avem de-a face acum de o despărțire strict de ochii lumii între PSD (citește aici Sorin Grindeanu) și cei doi frați? Avantajoasă pentru ambele părți.
Astfel, PSD scapă de ștampila de partidul „fraților”, iar aceștia, de eticheta de sponsori PSD. Oricum, după decesul politic al tandemului Sârbu-Ponta, cei doi frați nu mai au nicio bucurie de la partid și trebuie să se reorienteze, mai ales în condițiile în care PSD nu va da primarul Timișoarei. Iar „moșul” Stoia e o mică victimă poate chiar voluntară a acestei „cabale”. Mai ales că are doar câteva luni până predă mandatul. (S-ar putea să-l prindă chiar și în actuala situație finalul de mandat, având în vedere impotența crasă a PSD). Și totul poate fi o capcană pentru naivul de serviciu al acestei povești, și anume primarul Robu. Care, dacă tot l-a reevaluat pe Stoia, poate să-l pună și pe listele PNL la alegerile locale. Și eventual viceprimar, că poate fi un liberal de perspectivă la cei la 72 de ani (76 la finalul mandatului). Doar l-a mai reevaluat și pe Radu Țoancă, venit tot pe filiera Hotel Timișoara. Și, încet-încet, Robu să ajungă în „clubul” fraților, unde să fie coleg cu Victor Ponta, Ilie Sârbu, colegul de partid Cristi Bușoi și – evident – Sorin Grindeanu. Cu care a mai fost coleg de altfel șase luni în fruntea primăriei. Dar astea sunt speculații. Sau poate nu…
Comentarii prin facebook